full de (mă l)ași

on August 29, 2011 in Sub lupă


Am întâlnit câțiva bărbați care nu-și ascundeau lacrimile și care încercau să desfacă nodul gordian, nu să-l taie. Asta înseamnă bărbat, în ochii mei.
Eu nu admir eroii, pentru că sunt inconștienți și le lipsește organul fricii.


Am întâlnit câteva femei puternice… Erau atât de preocupate să arunce la coș măruntele bucurii… Ale acestei vieți unice
Nu le-am auzit niciodată spunând sunt fericită.
… Și rămâneam, uneori, cataleptică – privind la voluptatea de neînțeles cu care devorau, hulpav, hălci de suferință…
N-aveau timp să prețuiască o amintire, consumate fiind de capitularea în fața gândurilor parazite.
…Eroinele.


Pentru EL:
Echilibrează-te.
Gândește, numai așa va veni soluția.
Nu lua la trântă viața. Ea îți dă lecții, nu te omoară.
Pune mâna pe inimă și ai să vezi că e la locul ei.

Pentru EA:
Uneori îmi vine să fug de tine cu viteza cu care tu te catapultezi, masochistă, în durere.
Și mi se mumifică sufletul instant când văd cu câtă disperare ceri, implori, cerșești catastrofa.
Crede-mă. O să vină, dacă insiști. …Dar pe cu totul alte coordonate.
Du-te, într-o zi, la Fundeni, și întreabă dacă acolo răsare soarele.
Îți vor răspunde, zâmbind, că DA.
…Tu, acum, nici nu știi că există un soare.

Mă simt Sunt, uneori, inutilă.

Comments are closed.