Mi-a scris cineva, odată, să am grijă cu jurnalul ăsta, că o să mă înghită. Și a adăugat: ” Tu nu vrei relații, tu vrei material să îți hrănești jurnalul”.
Aș putea răspunde, la cele de mai sus, un roman întreg (începând cu numărarea relațiilor descrise în aceste 970 de pagini).
N-o fac.
Omul care și-a permis să insinueze că știe cine sunt eu, ce vreau și ce caut – își câștigă existența făcând experimente și disecții.
…Asta apropo de “material”.
*
Eu, cu mine, de ceva timp, sunt în armistițiu.
Stau în banca mea și aștept nu știu ce.
Dar în jurul meu se întâmplă chestii.
Mă afectează.
Deci scriu.
*
– Nona, despre mine ai scris articolul cu “Ascultă, fetiță…”?
– Nu te cunosc, iubita…
– M-am regăsit acolo…
– Atunci și despre tine am scris.
*
Jurnalul acesta este supapa mea de eșapare.
Mă bucur că bolovanii n-au acces la cheia felului în care scriu.
…Și nu, nu coc nimic.
Ascult o melodie pe care n-am auzit-o de… multișor: Rumors
