Mă întâlnesc cu aia mică.
– Ce faci?, zic.
– Bine. Sunt puţin îndrăgostită.
“Puţin îndrăgostită” sună a retragere de val care anunţă un tsunami.
*
Mă sună un prieten, seara târziu.
– Ce faci, Nona?
– Mi-e ruşine să spun. Citesc. ASTA.
– Maaamăăă… Şi înţelegi ceva?
– Mi-e ruşine să spun. NU.
*
…Că tot adusei vorba… Caut pe net informaţii.
Pe site-uri străine caut, evident.
Dau click până ajung la a cincea pagină – acolo se scrie, mai nou, despre Japonia. Articolele sunt pitite.
Pe prima pagină sunt războaiele. Ni se ia faţa cu războaiele. Se luptă ăştia în draci.
…Şi mă gândesc, aşa… la beligeranţii năbădăioşi… Câtă risipă de energie şi de forţe…
N-ar fi mai simplu dacă s-ar opri şi ar aştepta ca pagina a cincea să redevină pagina întâi? Tot aia e.
*
Nu sunt blue. Doar că plouă afară peste copacii înfloriţi.
Oare?
oare zeilor li se ridează pielea
de plânsul iubirilor atât de lungi?
oare li se crapă ţesuturile de nervii
ce-ţi străbat sufletul când te ghemuieşti
în dureri de aşteptare?
oare zeilor le transpiră pleoapele
în picături de amar solitar?
oare tinereţea îi strânge de inimă
cu furie şi dureri încinse?
oare zeilor din cerurile rumenite
de dorinţe muritoare, le apasă
cineva creierul de speranţă?
oare voi putea opri întrebările
pentru o secundă sănătoasă de iubire?
am lasat un ceva.pup
te iubesc, sa stii. pui. puiu lu mami.
Cand vine tsunami-ul sa te tii bine ca se lasa cu scancete pe blog. Sa speram ca nu e cazu’… sa speram ca o sa fie frumos si bine.
Who am I kiddin’? Doar e vorba de mine :))))
:*
te pup, grin. sa speram ca sunt doar valuri maaari, bune de surfing. 🙂
Te pup tare!
Te voi tine la curent :d
vezi daca iti place:
secretul
întâlnirea cu secretul stârneşte ploi
şi bălţi agitate de aripile paşilor.
pregătirea nu a durat mult dar a fost
sensibilă şi parfumată color…
secretul până la întâlnire e doar o imagine
puternică şi aşteptată cu nopţi grele.
există un singur loc unde te poţi vedea
cu secretul. e un loc public.
dincolo de întâlnire inima vibrează
cu sentimente agitate, sare nebună
prin arterele dilatate, cântă varşoviana
în surdină capilară… are emoţii!
corpul dictează nervos picioarelor
să vină secretul.
străzile s-au dat la o parte, s-au retras
în baruri şi cafenele cu lumină discretă
şi jazz îmbătat.
se aude pasul, se simte întâlnirea,
ploaia subţiază pelicula rece a oraşului.
s-a aşezat pe bancă.bun. aşteaptă cu eleganţă,
respiraţia se aude ca o tobă încinsă de festiv.
secretul a venit îmbrăcat în adevăr.
acum nu se mai aude nimic, decât un mic
foşnet al muştei-minciună care zboară
într-un ritm acceptabil.
l-a văzut! întâlnirea se produce cu un martor
invitat de însăşi destinul: timpul!
secretul nu strânge în braţe, nu pupă, nu mângâie.
loveşte direct în frica de curat. întâlnirea scurge
fluvii de pe fruntea celui care aşteaptă.
de ce aşteptare? de ce întâlnire? când secretul
atât de banal şi adevărat s-a retras.
de ce te miri? aşteptai să te mişte?
să pleci revelat? nici vorbă! secretul e banalul
în care aura ţi se învârte cu voie.
totul s-a întors la normal. străzile sunt la locul lor,
ploaia nu mai continuă, corpul e o legumă automată
ce te duce în propria-ţi fiinţă fără direcţie.
secretul s-a întâlnit cu tine. tu te-ai întâlnit cu adevărul!
pup
DA, IMI PLACE! Te pup in frunte.