Mi-a povestit…
“Stăteam acasă şi aud că îmi bate cineva, tare, în uşă.
Ignor bubuiturile, n-aştept niciun vizitator. S-o fi rătăcit vreunul prin bloc.
…Dar omul bate în continuare, cu putere.
Mă uit pe vizor şi văd un umflat.
Deschid.
– Bună ziua, doamnă, mă scuzaţi, sunt de la partidul cutare şi vreau să vă urez Sărbători Fericite!
Şi îmi dă în mână o felicitare.
– Mulţumesc. (Zic eu, preventiv, şi dau să închid.)
După care scoate de la spate o ditamai sacoşa, plină cu chestii.
– Vă oferim şi asta.
– NU VREAU!
… Şi i-am trântit uşa-n nas. Mizerabilii, au senzaţia că pot să ne cumpere…”
…Mi-a povestit Maria.
Câţi, în locul ei, ar fi refuzat, dar, mai ales, din ce motive?
