Mă întâlnesc cu aia mică.
– Ce faci?, zic.
– Bine. Sunt puţin îndrăgostită.
“Puţin îndrăgostită” sună a retragere de val care anunţă un tsunami.
*
Mă sună un prieten, seara târziu.
– Ce faci, Nona?
– Mi-e ruşine să spun. Citesc. ASTA.
– Maaamăăă… Şi înţelegi ceva?
– Mi-e ruşine să spun. NU.
*
…Că tot adusei vorba… Caut pe net informaţii.
Pe site-uri străine caut, evident.
Dau click până ajung la a cincea pagină – acolo se scrie, mai nou, despre Japonia. Articolele sunt pitite.
Pe prima pagină sunt războaiele. Ni se ia faţa cu războaiele. Se luptă ăştia în draci.
…Şi mă gândesc, aşa… la beligeranţii năbădăioşi… Câtă risipă de energie şi de forţe…
N-ar fi mai simplu dacă s-ar opri şi ar aştepta ca pagina a cincea să redevină pagina întâi? Tot aia e.
*
Nu sunt blue. Doar că plouă afară peste copacii înfloriţi.
