Sunt cam plictisitoare şi asta mă enervează.
Trecui pe aici doar ca să îmi pup cititorii pe frunte, că noutăţi n-am, sunt cu bun simţ azi, nu-i frumos să împrăştii în jurnal, la infinit, tristeţi răsuflate, atât de obosite de ele însele încât se iau la trântă, printre gânduri…
Şi mai trecui pe aici să mă-nspăimânt puţin în paranteză, ca să-mi rămână cugetarea-n litere: Măh, japonezii ăştia chiar vor să murim cu toţii, deodată? E la mintea cocoşului că urmează alte cutremure pe-acolo, mai mari, şi bietele centrale nucleare sunt deja cu lumânarea aprinsă… De ce dracu doamne iartă-mă nu aruncă un beton pe ele mai degrabă?
… Cum spuneam, sunt plictisitoare, bleah… Unii ard în focul zvelt al primăverii, io sunt tot cu ochii pe reactoare…
Deci gizăs şi să vă ferească dumnezeu de lipsă de fluturi.
Pe voi vă pup, cu acelaşi drag,
Manon.
