Surprinsei azi o bârfă mică pe coridoare, și voiam să trec mai departe, cu privirea aia a mea, sugestivă. Aveam sprânceana a dreaptă în sus – lăsați oamenii în pace, e viața lor, se culcă și ei cu cine vor – gen.
Iar el (menționez în treacăt că el mă poftește, de ceva timp) mă agață cu replica:
– Lasă, că și de tine am auzit, acum câteva luni…
Fac stop și mă întorc, absolut fericită.
– Ia, lovește-mă, dragule, că de un an și șapte luni m-am călugărit. Dar sunt curioasă, cine se culcă avec Manon și ea nu știe?
– Ăăă… e tipul ăla, care venea uneori cu o cameră și filma prin școală…
– Ăla de un metru șaizeci de-l băgam sub radical, cu plete la spate și chelie în față, slab mort?
– Î-hî.
– Cu geanta aia verde, murdară?
– Nu știu de geantă.
– Cu coșuri pe frunte?
– Ăla, da, de la ziaru ăla…
Mă pleoștesc, brusc.
– E gay. Declarat.
Și plecai cu sprânceana a dreaptă în jos, uuușurel dezamăgită.
*
Sunt atât de boringitor – cuminte, încât nici măcar fitiliștii nu fac eforturi să inventeze, despre mine, o picanterie verosimilă.
He he, atunci când nu dai motive de bârfă să ştii că lumea mai dinadins trage să scoată ceva. Nu trebuie subestimaţi pasionaţii. :))
fereasca dumnezeu! :-)))