uneori-ul lasă dâre

on January 4, 2011 in Cicatricea, Retorice

Uneori, doar uneori, unii oameni năvălesc, așa, în sufletul meu.
Fără să-i doresc.
Fără să-i aștept.

Se aruncă pe inima mea, cu ochii închiși, ca pe tobogan.

Apoi dispar, năvălind spre înapoi, așa cum au venit.
Fără să anunțe.
Fără să salute.

Uneori, doar uneori, eu înțeleg năvala lor.
Nu pe mine mă caută, în mine se ascund. …Uneori, de ei înșiși. Sau, alteori, de cei cu care își împart viața.

*
Uneori-ul, doar uneori, îmi lasă dâre.
Fără să se vadă.
Fără să se șteargă.

10 Responses to “uneori-ul lasă dâre”

  1. Anca says:

    Fără să închidă uşa, după ce-au plecat.

  2. PumpkineilA says:

    De aceea imi este din ce in ce mai neclar cum poate fi cineva atat de curat la suflet incat sa creada cu adevarat ca niciodata, nici macar un fulg de nea nu cade in locul gresit.

    Mangaiere pe tampla, Manon.

  3. uneori zapada poate sterge darele ramase dupa navala celor nedoriti si neasteptati,dar trebuie sa ninga acolo pe unde au trecut…prin sufletul tau

Leave a Reply to Manon