Aseară am fost la o repetiţie. Sunt dependentă de minunaţii ăştia mici.
În timpul repetiţiei, o fetiţă sparge o sticlă, moment din care spaţiul de lucru a devenit uşor periculos pentru cei care umblau pe acolo desculţi.
Azi, la prima oră, o rog pe doamna de serviciu să măture şi să spele scena. Femeia mă asigură că deja a făcut-o.
Experienţa mea cu doamnele de serviciu este lungă şi traumatizantă. Praful de pe birou îmi era şters cu grijă, de fiecare dată, doar în jurul obiectelor de pe birou, îmi găseam tastatura udă la fund, din motive neelucidate până în ziua de azi, mocheta se aspira numai cu ferestrele închise, deci înghiţeam la acarieni de mă apuca laringita…
Bref. Mă duc să verific. Avem spectacol joi, şi nu vreau ca printr-o talpă de fetiţă să se-nfigă ciobuleţe…
Aşa cum îmi imaginasem, podeaua era plină de cioburi, deci nu se măturase, nu se spălase. Remarc la faţa locului şi faptul că linoleumul în pătrăţele este absolut infect, pe alocuri, lipicios.
Îmi ţin nervii, iau mătura şi îndepărtez pericolele ascuţite.
După care.
O chem pe doamna de serviciu, şi împreună frecăm cu dero, cu tix, toată scena. Am transpirat ca un cal de povară, dar am îndepărtat toată mizeria.
Linoleumul este acum lună.
…Tot acum am aflat că el fusese SPECIAL PATINAT de către scenografa spectacolului, căci așa trebuia să fie în spectacol, murdar.(!!!)
Iată cum traumele mele cu doamnele de serviciu m-au făcut să fiu harnică exact în momentul în care nu era nevoie…
Aştept crucificarea. (Aşa se numeşte.)
