Aseară am fost la o repetiţie. Sunt dependentă de minunaţii ăştia mici.
În timpul repetiţiei, o fetiţă sparge o sticlă, moment din care spaţiul de lucru a devenit uşor periculos pentru cei care umblau pe acolo desculţi.
Azi, la prima oră, o rog pe doamna de serviciu să măture şi să spele scena. Femeia mă asigură că deja a făcut-o.
Experienţa mea cu doamnele de serviciu este lungă şi traumatizantă. Praful de pe birou îmi era şters cu grijă, de fiecare dată, doar în jurul obiectelor de pe birou, îmi găseam tastatura udă la fund, din motive neelucidate până în ziua de azi, mocheta se aspira numai cu ferestrele închise, deci înghiţeam la acarieni de mă apuca laringita…
Bref. Mă duc să verific. Avem spectacol joi, şi nu vreau ca printr-o talpă de fetiţă să se-nfigă ciobuleţe…
Aşa cum îmi imaginasem, podeaua era plină de cioburi, deci nu se măturase, nu se spălase. Remarc la faţa locului şi faptul că linoleumul în pătrăţele este absolut infect, pe alocuri, lipicios.
Îmi ţin nervii, iau mătura şi îndepărtez pericolele ascuţite.
După care.
O chem pe doamna de serviciu, şi împreună frecăm cu dero, cu tix, toată scena. Am transpirat ca un cal de povară, dar am îndepărtat toată mizeria.
Linoleumul este acum lună.
…Tot acum am aflat că el fusese SPECIAL PATINAT de către scenografa spectacolului, căci așa trebuia să fie în spectacol, murdar.(!!!)
Iată cum traumele mele cu doamnele de serviciu m-au făcut să fiu harnică exact în momentul în care nu era nevoie…
Aştept crucificarea. (Aşa se numeşte.)
buna, asta!
sa-mi spui daca scapi teafara! 😀
(rad ai mici de mine)
Infecta. Asa s-o numesti. Pe ‘doamna’ de serviciu.
Uf, ce aiurea.
Chiar ca e tare asta.Imi aminteste de o intalnire avuta cu un indian ieri intr-un aparatment cu mocheta “murdaribila”.Noi disperati ce sa facem,doar nu cumva sa descaltam omul..dar oare s-o mai lua de pe mocheta zloata de-afara??? Pana la urma asta e,ramanem toti incaltati dupa ce ne-am lustruit fiecare cum a putut ghetele de noroi macar cat sa facem paguba minima.Vine Indianul.Se descalta.Si noi il urmam plini de ciuda cu ghetutele noastre lustruite…
Mizerie umana , asa se cheama…
Si esti prea ingaduitoare , exista masuri administrative care se pot lua , se pare ca doamna de serviciu e prea “doamna”! Un referat catre administratie, ca trebuie sa-si bage mintile-n cap. Cu exemplul tau bun nu faci decat sa incurajezi nemunca unora ca “doamna”.
Si am fost prea blanda, crede-ma! Stiu ca ai o gramada de alte treburi mai bune de facut decat sa te epuizezi facand munca altora! Nona draga, invata ca trebuie sa dai cu unii de pamant fix cand iti vine momentul!
Succes!!! 🙂
Iar io… o ignoranta, ca-i dadui femeii in cap si i-am dat degeaba.
Ii cer iertare, aici, in public! :/
Imi cer si eu iertare, am reeditat finalul articolului… l-am scris sub impresia momentului si nu eram prea clara…
Am frecat podeaua, cu ciuda pe femeia de serviciu, insa podeaua aia asa trebuia sa fie, murdara… Am aflat abia dupa… ca in timpul in care noi eram in vacanta, scenografa spectacolului a patinat linoleumul cu spray de culoare inchisa, ca sa para jegos.
Eu l-am lustruit.
deci. Maine refacem jegul.
Partea buna e ca astia au ras cu lacrimi, nu s-au suparat…
mna…
oooo dureros…
eram la o filmare acum cateva luni, fotograf de platou, si ma ocupam si cu racordurile. Actrita rascolea o biblioteca destul de mare plina cu carti, le arunca peste tot; la final decumentam si aranjam la loc dulapul, in conformitate cu poza de baza initial…facusem de atatea ori chestia asta impreuna cu scenografa incat intrase in reflex… partea proasta e ca la unul din cadre, s-a terminat pelicula in mijlocul cadrului … noi ne-am apucat sa refacem decorul si era gata, impecabil cand ni s-a spus ca se reia din momentul cu dulapul ravasit… neavand insa vreo poza macar cu ultima varianta a ravasirii dulapului…
al naibii de prost m-am simtit…
te inteleg perfect. 😉
LOL!
Dar nu retrag, pentru traume ramane valabil ce-am scris!
Imbratisari calde! 🙂
pup scumpa.
:))))))))) esti fenomenala, am ras si rad in continuare.
Dar (mama lui de dar, nu suport cuv asta) trebuie sa iei atitudine si sa fii destul de ferma in ordine, stiu cum patesti si ce se intampla, asa patim noi oamenii buni si milosi cand suntem ingaduitori.
Mai bine ii bagi in sedinta si le spui ca vremea buna a trecut si ca ai ajuns la limita si ca ei te au adus in stadiul de a fi asa drastica cu ei. Le spui ca-i arzi la ore de munca sau la bonusuri sau la orice.
Tu esti sefa acolo iar ultima ta grija este cea a femeii de serviciu.
Unde mai pui ca te-a si mintit iar tu ai avut bunatatea de a
smotrui alaturi de ea.
O zi buna iti urez si cu cat mai putine stricaciuni pe acolo. 🙂
am inteles, sa traiti, cat mai putine stricaciuni! 🙂 hug.
Unele femei de serviciu… traiesc o STARE DE NEGARE… o viata intreaga … si/sau mai grav detin ceea ce, evident eu, numesc PERSONALITATE MOARTA INAINTE DE A SE FI NASCUT :), un fel monstru nascut dintr-o “dragoste” cu sila…
Imi aduc aminte de anii de scoala (n-am studii superioare (mie)) :); cum spuneam…, imi aduc aminte de anii de scoala, ani presarati cu imaginile sterse ale femeilor de serviciu pe care nu le-am suportat niciodata !! Gratuit mergeau in cancelarie, sa spuna pe un ton asemanator cu scartaitul unei usi cu balamalele ruginite… si cu buza inferioara intinsa peste dintii de jos… : – Dom’ derector, dom’ derector acus il vazui pe Chirculescu cu ţăgaria, ie in vieceieu, prindeta-l, prindeta-l !!!