Abia acum avusei revelația…
*
Mă târam, într-o seară, spre casă, cu G.
Pe jos nu se uscase ploaia noroită.
E, și-o luarăm noi pe scurtătoare. Evităm scurtătoarea, serile, căci pe o anumită stradă se hârjonește o hăituță de căței scăpați de prin curțile unora…
Lui G. îi e frică de câini, l-o fi traumatizat ceva in copilărie.
Deci o luarăm pe scurtătoare.
În față, pe străduța cu pricina, hăituța era prezentă la datorie.
De vreo două ori am băgat spaima în păluga asta de bărbat.
Într-o zi: Măh, îl vezi pe ăla lup? Ți-a pus gând rău. Te privește așa…cumva…
Altă dată (nemernica draqu): Mergi încet, nu face mișcări bruște, că te-nhață, ți-a simțit frica…
Iar lui G. îi bătea inima de se auzea în stradă, ca ceasul.
…Parcă-parcă, nu vreau să exagerez, dar parcă se și pitea puțin pe după mine.
Deci hăituța în față, ham ham și ham ham.
Eu, obosită frântă, cu energia jos, ce mai, s-o zic pe-a dreaptă, cucăiam așa, mergând.
Cucăiam eu, dar am observat că joaca patrupedelor e ușor altfel. Un cățel de talie nedefinită, semi-mijlociu și cu alură de maidan, se detașa de restul, mătura cu coada pe jos și lătra în felul acela al bărbatului vinovat care sare cu gura ca să nu apuci să-l faci bețivu dracu’ unde-s banii?
Îi zic lui G.:
-Hoo-paa! Azi sunt agresivi.
El, cu inima bravă, strânsă purice:
-Nona, glumești?
Nona nu glumea.
Ca la un semn, câinii vin spre noi, lătrând. Trei sunt cățelandri, latră rotund ca să se dea mari, însă maidanezul mijlocan e matur. Și are chef de scandal.
Și ete-mă pe mine, calmă, vorbind cu toate sufletele de pe stradă. Și cu G. (că trebuia să îi explic ăștia sunt mici, nepericuloși, ăla, însa, are gânduri necurate, vrea să muște), dar și tratând cu infractorul patruped care lătra a clămpăneală pe lângă piciorul meu, Nu! Nu e voie să muști!
…N-a mușcat, pentru că l-am potolit în așa fel încât să nu-i știrbesc prestanța de șef (urâtule maidan ce ești!!!) plus că n-a avut anturajul de rigoare, ceilalți erau puiandri, nu-i corupsese golanul, încă…
G. îmi spune, când depășim adunarea:
– Ce stăpână ești pe tine!
– Nu-s stăpână, doar că mi-am dat seama care e situația. Când mai cresc ăia micii (adică de mâine), o dăm dracu de străduță, mergem acasă pe lungătoare.
*
…Dar să revin la oile noastre.
Abia acum avusei revelația…
Auzi, G.? Când eu eram cu potaia la picior, mi se pare mie sau tu fugisei pe trotuarul celălalt?
