Cei din jurul meu manifestă un îngrijorător simptom depresiv post-sărbători.
Iar eu, altruista, sufletul bun, minunata… mă strecor niznai pe lângă ei, cu spatele la perete. Urât!
Dar să vezi paradox: când sunt sictirită, îi oblig pe ei să gândească singuri, așa că rămân, și pleoștită de perete, și copleșită de admirație, bă, fir-ați ai draqu, v-ați trezit?
*
Dara, scumpa de ea, m-a dibuit că pun, de șase zile, poze în jurnal – sanki, filosofii – ca să nu scriu despre ceea ce mă frământă.
Dacă aș scrie despre vreo doi bipezi care ar merita o lecție de morală, aș face victime colaterale; deci nu e momentul, căci simt pulsul cititorilor.
*
Îmi port singurătatea cu demnitate, ca pe o pereche de cizme cochete (cu două numere mai mici). Strâng din dinți a bucurie.
*
Sunt insomniacă, ăsta e un lucru nou. …Pe care-l analizez minut cu minut cât e noaptea de lungă, înotând ca peștișorul – în prea marele meu pat de doi.
*
Pentru gugălitorii care-mi aterizează în jurnal, de la Manon citire:
DA, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Totul e să aveți răbdare. Pot trece chiar și opt ani de când i-ați fost sprijin de nădejde unui suflet în derivă, vine momentul în care vă răsplătește.
De exemplu:“Ce mai faci? Mă bucur să te regăsesc!!! Te-am căutat ca să-ți spun că mă doare-n cur de tine.”… Amarnic…
*
Ieri mi-am pus în debara, pe un umeraș de lemn de nuc, viața personală. Nu e în sezon și s-a cam scămoșat. Îi pun și naftalină, să n-o roadă cine știe ce acarieni, ocazie cu care nici nu mă mai apropii de ea, căci urăsc deopotrivă și naftalina, și acarienii bețivi de dincoace de prut.
*
E nebunie la școală, iar eu m-am aruncat cu totul în ea, flămândă să ofer, cu voluptate, ajutor nepersonalizat.
*
Nu uit niciodată că sunt urâțică, însă uit întotdeauna cât sunt de fermecătoare.
Nu mă pot vindeca.
Nu le pot schimba locul.
Nu pot.
“Nu pot” există.
*
Urăsc trădarea, dar iubesc să-i jugulez pe trădători. Îi jugulez în gând.
*
Pup cititorii cu drag, și le doresc să le fie bine. Simt, prin ecranul ăsta, multe singurătăți, multe tristeți.
Slabă/frivolă consolare, dar o încerc: ne avem pe noi… cât despre loaze… fuck them all!
Corect. 😉
