Omul care își îngăduie să trăiască un timp nelimitat cu coșmarul că nu poate face o alegere, căci este incapabil să opteze, îi iubește pe ceilalți în egală măsură de puțin.
Singura persoană căreia îi va rămâne pururi fidelă – este aceea care îl spală în fiecare dimineață pe față și pe dinți.
Adevar grăit-ai, Nona!…Doamne, cum vezi tu în cele mai ascunse cotloane ale sufletului…
La mine nu se aplica Nona. Eu IUBESC un singur barbat asa cum nu am iubit vreodata…. Este un cosmar, insa iubirea este intr-o singura directie, dorinta de a nu face rau este in cealalta…
Este foarte greu cand ajungi din lumea cifrelor sa simti ceva adevarat, cand dupa multi ani iti dai seama ca cineva iti poate oferi atat de mult si ca iti dai seama ca exista suflet pereche… Insa ai jurat legamant, nu? Este o scuza faptul ca ai facut-o fara sa-ti dai seama ca exista si altceva?
Poate ca o sa gasesc solutia, ma rog sa o gasesc, m-am impacat cu gandul ca oricum cineva va suferi…
Da. Ating, uneori, razant, cu ceea ce scriu. Vă ating pe voi, cititorii. Fara sa vreau. Nimeni nu e obligat sa se justifice. Fiecare isi traieste viata asa cum crede ca e mai bine. Eu vorbesc despre viata mea, aici.
“Scafandrul si fluturele” te contrazice
eh. fiecare ochi are parerea propriului creier. deci propriul adevar.
Frumos!