În afară, urs. Pe dinăuntru, un băieţel afectivo-dependent.
Are un fel special de a mă aprecia. Dându-mi în cap. Cu simpatie.
– Ai văzut, doam-năăă, că ţi-au pus ăştia balustradă?
– Daaa, mulţumesc!! (de parcă mi-au pus-o la casa proprie). Dar trebuie şi covor antiderapant, că pe rampa aia îţi frângi gâtul…
– Deja începi să mă enervezi!!!!!!!
Urlă. Iar eu tac, privindu-l cu lasere. Şi mă ascund să plâng, mama ei de viaţă!
*
M-am întâlnit cu o cunoscută actriţă.
– Eşti tristă, Nona.
– Da.
– Trebuie să înveţi să te detaşezi.
– Eu cred în respect, doamnă. Dacă oamenii ar şti să respecte, n-aş avea nevoie de nimic. M-ar încărca, nu m-ar copleşi.
– Da, Nona. Şi eu cred în respect, şi eu sunt ca tine. Ai să vezi, când va trece timpul, vei învăţa să treci peste lucrurile rele, şi peste lipsa de respect a unora…
– Da… Cred. Voi învăţa tot eu să trec peste… Nu ei… Să fie amabili.
*
Avem o singură viaţă. Doar una. … Ca să trecem… peste.
Eu cred ca respect, dragoste si toti ceilalti demoni, nu sunt in fisa postului pentru toata “”lumea”.
Uite, azi nu ti-am zis ca te iubesc, nici ca te respect.
Nonuca-frumoasa-si-senina, sa ma ierti, mi-am amintit acum insa! Vino ‘ncoa, suflete, sa te in-brate-strang.
Avem o viata doar una, o vindem ieftin uneori, o schimbam alteori, cu furtuna…
te pupa mami, ochisor drag!
🙂 Mi-a placut partea cu balustrada. E foarte tare personajul. Cat despre respect, sa ne facem viata cat mai placuta…
Offf Nonette, ce ceri tu aici e mare lucru. Cred ca s-a sters si pagina din dex care cuprinde cuvantul asta: respect. Ca bine observasi paradoxul “tot eu sa trec peste”. Ei nu au cum. Iti dai seama ca e prea mult pentru unii.
iti dau dreptate,sa stii! cum adica tot eu sa mai fac si alte eforturi,sa fiu docila,blanda,etc ca ei sa ce? sa fie nesimtiti in continuare?si nu asa o sa se corecteze societatea asta!!!
[…] TOATE-ACESTEA. Mă întreb, retoric, pentru a milioana oară: Unii bărbaţi nu sunt născuţi din uter de FEMEIE? ronțăi […]