Celor trei dragi, mustrare scrisă.
*
Vă complicați.
Faceți nod peste nod din firicelul ăsta de viață, care e scurt, ca un fitil de dinamită.
Înmuiați inima, ca un burete, în suferință, și vă agățați cu dinții de percepte, principii și alte bazaconii, uitând să vă bucurați de fluturii din plex.
Vreți totul. Acum.
Vânați, neobosiți, drobul de sare, și-i dați brânci să cadă, căci nu aveți răbdare să parcurgeți secundele eterne ale așteptării.
Vă scufundați, zbătându-vă, în nisipul mișcător al îndoielii și al spaimei de mâinele care nici nu a bătut la ușa azi-ului.
Ați uitat să vă gândiți la ceea ce simțiți.
Vă purtați trufaș dragostea – pe băț, ca steagul, și pretindeți o reciprocitate învelită în capitulare.
Vreți să fugiți, la greu, și uneori chiar vă urniți, uitând că, oriunde ați pleca, purtați cu voi și sufletul, și disperarea.
Suspinați cu o sinceritate ipocrită.
Refuzați obstinant să recunoașteți că viața nu trebuie călcată pe cap, deși vă amintiți că s-a întors și v-a mușcat, ca vipera, de atâtea ori.
Întindeți mâna către cel iubit, iar dacă acesta nu o vede – orbit de propriul tumult – îi aplicați corecții care lasă cicatrici.
Vă irosiți trăirile în goana după confirmări.
Vreți să altoiți o mlădiță din propriul univers pe cel de lângă voi, și numiți asta iubire, deși este tortură.
Bifați fugitiv câte o “mea culpa” cu orgoliul că “am avut curaj să recunosc” – uitând că scopul e “să fiu iertat”.
Presărați neliniști pe inima celui drag – ca sarea, pe rană.
Iubiți numai pentru voi. Ați vrea să levitați, netulburați, iar restul lumii să graviteze, satelit.
Eludați un adevăr elementar: iubitul / iubita înseamnă cel iubit, și nu neapărat cel care mă iubește.
Vă amăgiți.
Voi încă năzuiți că unic este sinonim cu ego.
***
Eu știu că am dreptate-n frazele puse mai sus. …Mă recunosc în acest “voi”.
Tocmai aveam de gând să întreb… Cine sunte(m)ţi voi? 🙂 Sigur că firea umană poate fi înfrântă,uneori, dar de cele mai multe ori e aşa cum ai spus.
voi suntem noi. partial si periodic.
Cum le spui tu asa…ca o mamica..hug mare cu dor!
te pupa mami in frunte.
Ah! Direct în plex au venit… 🙁
Voi va recunoasteti intr-o fraza, normal, suntem oameni… Eu traiesc fiecare cuvintel de acolo, de o viata.
[…] Nona le spune mai bine ca mine, poate pentru că-s și despre mine. […]
vorbe de femee. mai lasa pietrele alea din mana…
Piticule, iti spun bine ai venit, ca e primul tau comentariu.
Incerc sa nu iti dau, din prima, cu un link peste privire, ce poarta titlul “misoginii versus mama lor”…. Si iti spun si tie, ca si altora: cand intri intr-un jurnal, parcurgi minimum 10 pagini, ca sa stii daca autorul merita injurat de cand ii intri in casa.
Si, daca merita, fa-o. Ca iti va raspunde.
Dar si pentru asta ai nevoie de lecturi, ca, iarasi, nu stii peste ce “vorbe de femee” dai.
Sau, poate, ca n-ai timp, nici tu, decat sa scuipi si sa pleci.
Piticu e om bun, dar se rupe-n stambă.
Face parte din categoria celor care suferă cu sete, dar mai departe nu mă bag… că io vă cunosc pe amândoi și-mi sunteți dragi 🙂
Nona, trebuie să ieșim la soare!!! :*:*:* și îmbrățișări
(Sa se rupa la el acasa, ca si eu ma rup la mine.)
Iesim, iesim, ca faci tu cinste, dupe ce iei premiul, ahh… Io vreau sa-mi cumperi frappeeeeee… la terasa… (la soarele asta te refereai, gargaritz, asa-i?) 😉
eu unul nu pot astepta sa treaca timpul, nu pot. Vreau totul, acum, repede. Ma lupt cu mine pt ca vad cum imi dau singur viata pe “fast forward”. In rest am rabdare cu oamenii, chiar multa rabdare, greu ma scoti din ale mele, ma supar greu si imi trece repede. Si cand ma supar tot pe mine ma supar, si tot eu imi cer iertare. Am un mod “funny” de functionare. In rest f bune mustrari, nr.2 a prins cel mai bine la mine. Mucias grasias cum spune frantuzul.
[…] Vă sfătuiesc să citiţi asta! […]
[…] Eu = persoana a doua plural. […]