A venit momentul pe care îl simt pâlpâind / îl evit de o bună bucată de vreme.
Nu mai găsesc rostul acestui Jurnal, și am nevoie de timp pentru a mă gândi bine și la mine, cea care se reflectă în el.
Am nevoie de timp.
Am de gândit puțin. Doar puțin.
Vă mulțumesc pentru că poposiți aici și sper ca, răsfoindu-l, să râdeți și să regăsiți fragmente din voi.
Vă las Jurnalul în grijă; călimara aceea, de sus, din dreapta, e a voastră, în cea din stânga s-a uscat cerneala.
Vă pup cu dragul cel mai mare,
Manon.
Dar te intorci, nu? Spune-mi ca te intorci…
Te pup Nona!!!
O sa te astept 🙂
No,no,no ,nu cred ! Tocmai cand am inceput sa-ti simt gustul, sa simt mirosul si trairile !
Astept urmatoarea pagina …
Te tuc (tzuc)!
nu pleca, te rog 🙁
nu, inca odata. tu ma inveti sa rad.
Odihna placuta scumpa noastra…noi o sa fim aici in eter, te vom astepta .
Te pup si te astept cu drag!
Oricui ii prinde bine o vacanta.Asa ca de ce n-ai lua o pauza pentru orice vrei tu?
P.S.Nu stiu cum se face de nu ne-am intalnit inca.E drept ca am fost si prinsa in ultima vreme,si s-ar putea sa fiu si mai ocupata in urmatoarele zile.Dar tot sper.
Iti citesc jurnalul de cateva zile, dar deja sunt fascinanta de amalgamul logic de idei, exprimari, fapte, oameni. Un lucru bun merita tot timpul nostru iar acest jurnal a reusit sa ma scoata din inertia prezentului, indrumandu mi pasii spre o lume in care nu m am mai regasit din studentie, inconjurata de trestii ganditoare. O carte buna, pe care o s o citesc si recitesc…
Bine ai venit, Adela, iti multumesc pentru suflet.
eu nu prea citesc bloguri, n-am nici timp si nici rabdare. rasfoiesc putin presa online dimineata la cafea si apoi citesc jurnalul tau. mie o sa-mi lipseasca.. mult.
Gandeste-te, dar asa incat sa revii aici. 😛 Te pupam, te imbratisam .. te asteptam, Manon !
Bă Costică, treci tu pe la Aurica, esti mai aproape decât mine, și mergeți impreună, chiar dacă n-ați mai făcut-o niciodată (asta cu mersul impreună, bă zăpăcitule!), sunați la ușa lui Manon și rugați-o voi frumos, din partea noastră să revină aici la căsuța ei virtuală. Degeaba ne-a lăsat călimara, mie, cel puțin, nu prea-mi mai iese nimic plus că m-am pătat tot de cerneală. Zi-i că eu nu stiu decât s-o citesc și ca să scrii ca ea nu-i deajuns numai cerneala. Aveți grijă cum vorbiți, chiar dacă refuză dialogul, insistați, nu plecați de la ea fară să-i smulgeți macar o promisiune parțială și să nu uitați să-i inșurubați câte un pupic pe frunte din partea tuturor celor care au scris in Jurnalul. Dacă mai spune că nu găsește rostul Jurnalului, spuneți-i că noi, familia ei, l-am gasit: ne place să rezonăm cu cu ceea ce ne scrie ea, cu ceea ce ne învață ea, cu trăirile ei, cu umorul ei inconfundabil, cu pofta ei de viață, cu decepțiile și dezamăgirile ei. Chiar dacă o să-ți spună AMICE …..,nu!-dai vina pe mine.
Maaaanooon, unde eşti?! Lipsesc o zi şi văd asta! Nu, nici nu mai zic ceva. Gata. Până nu te-ntorci, nu mai zic nimic.
Să-ţi fie bine, drago! 🙂
Îţi ţin pumnii indiferent dacă mai vii p-aci au ba…
vreau sa spun ca indiferent daca o sa te mai intorci aici sau nu mi-ai marcat oarecum adolescenta si sper sa imi amintesc mereu de tine si textele tale care indiferent daca erau mai melancolice sau cu o doza de sarcasm stiu ca aveau ceva din tine.
ai putea sa imi fi mama, si probabil nu ar trebui sa iti vorbesc cu “tu”, dar simt ca prin intermediul postarilor tale te cunosc oarecum.si mie imi place sa scriu si imi doresc ca la un moment dat sa reusesc sa ma exprim prin scris la fel de bine ca tine.
sper sa te intorci si sper sa citesti comment-ul meu.
si sper sa iti fie bine indiferent de ce decizie iei:)
Nona!! Imi e dor de tine :(( Speram sa nu fie adevarat ca nu ne mai incanti pupila cu ghidusiile. Te astept cu drag inapoi. :*
Deci nu fa de-astea… adica de-alea sa iti lasi blogul si sa pleci.
Ca iei o pauza, ca te relaxezi, bravo tie, meriti, da’ nu cumva sa ne lasi singuri…
Ce lunga-i asteptarea….
cafa mea este fara gust :(…..si-s dependenta de cafea …
Salut…..Manon scump si drag.
Deci va iubesc la maxim. Asa, ca sa stiti!
(Imbratisare laaaarga)