A venit momentul pe care îl simt pâlpâind / îl evit de o bună bucată de vreme.
Nu mai găsesc rostul acestui Jurnal, și am nevoie de timp pentru a mă gândi bine și la mine, cea care se reflectă în el.
Am nevoie de timp.
Am de gândit puțin. Doar puțin.
Vă mulțumesc pentru că poposiți aici și sper ca, răsfoindu-l, să râdeți și să regăsiți fragmente din voi.
Vă las Jurnalul în grijă; călimara aceea, de sus, din dreapta, e a voastră, în cea din stânga s-a uscat cerneala.
Vă pup cu dragul cel mai mare,
Manon.
