Mă arde, poezia asta. O pun aici, pentru că…”să nu uiți, Darie…”
Punctul comun
de George Ţărnea
Trec separat prin noi aceleași zile
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea iți plânge-n așteptări.
Nici unul nici altul nu se-ndură
Să pună capat chinului din el
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
Și frica de-mpăcare ni-i la fel.
Trec separat prin noi aceleași clipe
Trec separat prin noi aceleași legi
Iubirea noastră-i plină de risipe-
Rămane să-nțeleg și să-nțelegi.
Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.
În fiecare zi
Romulus Vulpescu
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire si de mare,
Și nu băgăm de seama că, în loc,
Rămâne un deșert de disperare.
Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate,
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;
Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există.
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deșert de disperare.
ahh… ma faci sa plang…plansul cel de jale…
Mie îmi plac mult poeziile lui Vasile Voiculescu, uite ici una care ma atinge rau de tot:
Mereu cersim vietii ani mai multi, asa-n nestire,
Ne razvratim, ne plângem de pierderea noastra,
Si înca nu-ntelegem ca fara de iubire
Se vestejeste Timpul în noi ca floarea-n glastra;
Rupt din eternitate, el vrea tarâm asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi îl primim cu gheata si-l rasadim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mânii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricând si ori de unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.
In general sonetele lui Voiculescu sunt pline de trairi…
frumos, trist. duios, sensibil.
Eu am pitit poezia lui Țărnea aici, ca sa n-o gaseasca nimeni, si am pus bancuri, azi, ca sa ascund ce simt… Si voi doi ati gasit-o, si ati pus poeziile astea… E bine sa plang, ma curat.
va iubeste mami…
Sufletul meu e aici:
Fa-ti timp (Rudyard Kipling)
În trecerea grabita prin lume, catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând,
Fa-ti timp sa poti cu mila sa te alini oricând!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur, sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau – batrâni,
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini
În trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa fii aproape de cei iubiti, voios,
***
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul pret!
Fa-ti timp acum, sa stii, zadarnic ai sa plângi –
Comoara risipita a vietii n-o mai strângi!
iubita mea… uite, pun aici o poezie de-a lui kipling cu care am crescut… o stiam pe dinafara…am spus-o in examen…e ca o marturie de credinta…
DACĂ…
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
[…] 1. george tarnea. O, da… Uite, pentru că îţi place Ţărnea, îţi dau un link din Jurnalul meu, pe care nu l-au văzut mulţi, că l-am pitit bine atunci: Ip, dîdpst […]