Deci vă arde de zbenguială? Boon…
Vă mulțumesc pentru ieri, pentru că sunteți atât de minunați, pentru că vă păstrați copilăria, pentru că sunteți.
112 vizitatori, peste 1000 de afișări. Nu au avut curaj, mulți, să scrie. Înțeleg, epigramă, versuri, frica de penibil… Mizam, de asemeni, pe câțiva prieteni, care au condei sclipitor… Și ei s-au ținut deoparte… Păcat.
Azi vă fac o ofertă pe care n-o puteți refuza nici voi, cei care citiți dar nu aveți curaj să scrieți. 😉
Azi vom face o poveste, împreună. …Ca să ne râdem și noi...
Ne-am adunat de atâtea ori aici, ca un singur suflet… de ce nu ne-ar ieși și asta?
Regulile sunt simple, însă avem nevoie de două lucruri: generozitate și rigoare.
1. Povestea va fi scrisă la persoana I.
2. Fiecare dintre voi va scrie câte o singură propoziție (sau o singură frază).
3. Cel care scrie va ține cont de ceea ce au scris ceilalți de dinaintea lui, pentru ca povestea să fie coerentă.
4. Urmăriți firul poveștii aici, nu la comentarii.
O să vedeți, veți avea în cap propria poveste, însă aici intervine generozitatea. O luăm pas cu pas, s-ar putea să apară și dialogul, la un moment dat, vedem unde ne duce valul.
O să fac eu începutul (mai mult decât o frază), ca să inițiez atmosfera. Pe măsură ce scrieți, așez frazele, de la comentarii, aici, în pagină.
Când simțim că se înfundă, punem stop și îi dăm titlu.
(v-am spus, azi, că vă iubesc? 🙂 )
…SI UITE CE POVESTE A IEȘIT:
(vă mulțumesc, sunteți minunați: InGri, Onitza, LoreDada, desteapta, bonavox, artcreative, Nic, darynka, Miscellaneous, fiorelinna, Geo, Mamarutza, Bianca)
***
*****
**********
NOAPTEA ICOANEI
Era un miros în aer, de tei, atât de puternic, încât mi se pusese de-a curmezișul în beregată.
Și luna asta plină, acoperea, cu lumina ei, țârâitul de greieri.
Gardul era înalt, cu uluci de lemn pline de țepușe, chitra dracului, nu putea măcar să îi dea o bidinea?
L-am încălecat voinicește, am auzit pârâiala pantalonilor, care m-a secat la suflet, și am sărit dincolo, scrâșnind înjurătura între măsele.
În fața mea, drumul, neted ca-n palmă.
E ora 1 noaptea și inima îmi sparge pieptul.
Am timp berechet. Dar încotro s-o apuc?
Am rasuflat cu naduf si, ridicand din iarba geanta aruncata peste gard mai devreme, mi-am aruncat-o in spate.
Dupa mine, se intinde lenesa si apoi se prelinge pe asfalt, umbra mea.“Zat!” (la adresa umbrei) …Cand in fata mea, ce sa vezi… o omida mititica, verde-fluorescent, cu ochi cercetatori si cu perisorii orientati spre mine, semn de mare interes, ma scaneaza dispretuitor…
“A dracu’ scârboșenie…seamănă cu baba…”
Mi-am scuturat umerii a scarba si, intinzand piciorul la maxim peste ea, am trecut mai departe, scuipandu-mi in san de trei ori.
Incepe sa-mi miroase a complot…Mă trec fiori pe șiră… O fi dat ortu’ popii?
Mai fac doi pasi, privind cu spaima peste umar la omiduta care incepu sa tricoteze tacticos petrecandu-mă cu privirea, si din stanga, tzusti, un raton creţ, cu cizme rosii, care imi face cu ochiul si susura seducator: incotro, papuşa?
…E clar, încep să am vedenii…
Fugi umbra si se-ascunse dupa uluca, iar io inmarmurii. …După care mă pufni rasul, umbra fuge de mine, eu fug de ăia… A dracu’ babă… Sper că o legai bine, nu scapă până dimineață, să dea alarma…
Dintr-un tei ma privea foarte mustrator o parere de rau aparuta asa,de nicaieri…(Se impune, totusi, ceva viteza in sosoni…) Ia sa imi caut in geanta lanterna, sa vedem daca va mai aratati si in lumina…
Geanta mă taie la umăr, să vezi distracție dacă icoana e falsă…că dacă scap de ăștia, or să mă belească ăilalți…
Sa procedam deci ca americanu: planu A si planu B; hai si C ca am si io un suflet care ma asteapta acasa.
Planul A: merg pitit, cu ia-mă, nene, ascund icoana până se liniștesc lucrurile și nu mă întâlnesc cu ăia…
…Daca pana dimineata nu trece nici o masina, mai bine as ramane undeva, ascuns, macar pana spre seara?
– Buna seara!
Cred că felul în care am tresărit l-a speriat și pe bietul om, care a apărut de nicăieri…
L-am scrutat cu privirea din cap pana in picioare. Am lasat aerul din piept…sa iasa fortat incet…Nu era politist si asta ma facu sa imi dezvelesc dintii intr-un zambet larg…Si-am balguit ceva, da neinteligibil si omul m-a crezut lovit de dambla, asa ca a inceput sa imi vorbeasca precum copiilor tampiti.
Si-a dat caciula pe-o parte si scarpinandu-se dupa ureche, mi-a spus nedumerit:
– N-am vrut sa va sperii, domnule!
Parca stia ce tin ascuns in geantă.Felul in care isi dadu caciula intr-o parte ma facu sa inteleg ca ma urmareste de ceva timp. Genunchiul drept nu isi mai gasi linistea si incepu sa imi dezlipeasca calcaiul de pe pamant cu miscari repezi,enervant de repezi.
Tampitul dracului ! m-am ocarit in gand si am tacut.Speram sa continue,sa mai spuna ceva,sa pot fi sigur ce dorea, ce cauta langa mine.
Ma intreaba pe un ton suspect daca stiu vreo biserica deschisa prin zona unde ar putea sa se roage.
Al dracu’ broscan, m-a bunghit, imi spun in sine, ca de cind am pornit la drum,tot cu pretioasa-mi persoana conversez; si de-atit scuipat in sin,mi s-a udat camiesa
Deodata gura omului din fata mea se deschise intr-un rictus ciudat, si ochii i se marira. Arata ca o broasca pe cale sa inghita un soarece.
Chiar si fara caldura din spate, am stiut ca venea sotia mea, fiindca asta era efectul pe care-l avea de obicei asupra barbatilor. M-am intors si si i-am vazut buclele lungi fine rosu-deschis-aprins – si culoarea si ondularea erau de la natura – venind pe carare. Spun buclele fiindca parul sotiei mele, mai mult decat orice alta parte a corpului, parea sa aiba o personalitate aparte. Fara a se sinchisi catusi de putin de statuia cenusie care-i statea dinainte, ma intreba cu glas tare: Ai luat-o?
– Uite,domnul nu e de prin partea locului... Raspunsei io repede,sa o fac sa taca…
In sinea mea: Femeia asta imi mananca zilele, ce să-i spun acum ?
O prind violent de braț, o trag într-o parte și îi susur veninos: Tampito, cred că am omorât-o pe babă, i-am pus baticul pe gură și i-am astupat și nasul, o să dea cineva alarma, și tu mă întrebi de față cu ăsta dacă am luat-o? Am luat-o, că tu mă bagi numai în belele, fiți-ar cămătarii ai dracului, taci mâlc și adu mașina, că ești cu mașina, nu?
Mă priveste cu ochii buclucati de ziceai ca sunt fantoma de la Opera aparuta mai devreme, in varf de an…iar eu incep sa imi pierd rabdarea si ii spun din nou: MASINA! Esti cu masina?
Ea baiguie ca-n transă: Omul…Omul ala…cu care erai…parcă s-a topit… Si nu, nu sunt cu masina, am avut pana, am venit cu caruta cu un cetatean ce m-a speriat de moarte, semana cu ala de mai devreme…
Mă intorc…Intr-adevar, disparuse fara să-mi dau seama.
-Atunci, la ce-ai mai venit, fără mașină? Unde dracu-i căruțasu, Doamne, iartă-mă?
…Si-n ceata ce incepea incet-incet sa se insinueze in gura si urechi , intocmai ca un fum inodor, apuc sa disting silueta broscanului evaporandu-se-n noapte pe dupa ulucile primelor case…
GEANTA! Spunem, într-un glas, și eu, și nevastă-mea.
– Și nici n-am apucat s-o văd!
– Lasă regretele și ia-o la fugă după hoț prin stânga, eu, o iau inainte, ne întâlnim la biserică!
Ea rămâne stană de piatră: Care biserică, ăștia au aici vreo trei?
Al dracu de atentie! Cum am putut sa o pierd din priviri,am avut eu mereu dreptate, piaza rea sotia asta…Lasa ca i-o spun eu cand ajung la biserica.
Fugi, mă îmbărbătez eu, lasă amănuntele,că dacă mai zabovești, nu ne mai întâlnim decât pe lumea cealaltă, impreună cu baba. Ne taie prietenii tăi, cămătarii sau facem pușcărie toată viața, alege!
Nevasta se uită, și ea, la mine, în felul acela, așa că îi fac semn, scurt, să rămână pe loc și dau să fug, dar mă împiedic de ceva și cad lat în praful drumului…
Ea, mai sprintena la trup, a luat startul și p-aici ți-e drumul.
Dau să mă ridic și să vezi minune dumnezeiască….
Geantaaa?? Poftim? Pai? Cuuuum? Pai atunci de ce-a fugit broscanu’?
Scot telefonul și-mi sun consoarta, raspunde, intr-un final…Ce-i caraitul asta??? Nevasta, raspunde-mi! Flori, ce naiba faci? Floriiii??? La loc comanda, lasă maratonul și vino inapoi. Nuuu, ai luat corect startul, dar am gasit geanta, vino s-o vezi cât o mai am in mână. Lasa-l p-ăla sa fugă, ce treaba avem cu el?
Închid, ușurat. Dau sa verfic geanta, da de unde, era goala…
…Și în șanț, alta, identică. Cu icoana în ea.
Mă, eu m-am scrântit de tot, îmi zâmbesc omizile, văd ratoni cu cizme roșii, umbra fuge de mine și am două genți la fel?
M-așez, tâmp, pe marginea șanțului, cu capul in maini, când văd în ceață că apare, tarsiindu-si picioarele … baba. Care îmi spune: Nevasta-ta e acasa la mine, bea ceai cu nepotu-meu, el v-a luat icoana din geanta cealaltă. Vii si matale?
În spatele ei, o haită de lupi, cu ochii roșii.
Mă ridic încet, ocolesc gențile, din care mă privesc, prin fermoarele deschise, lucrurile identice, dau să răspund, dar gura e mută, și o iau la fugă, cu picioare de plumb și genunchii moi…
Lupii, după mine… Știu că nu pot scăpa, aș lua o piatră de pe drum, dar nu mai e drum, ci o baltă, doamne, cred că m-am smintit, alerg prin apa verzuie până când văd o casă cu pridvor. Ajung la ușă, vreau să bat cu pumnii… și mă trezesc, buimac.
Incă ai febră, dragule, stai în pat, îmi spune soția. Toată noaptea te-ai rugat la o icoană… Aiurai.
Ma ridic in capul oaselor,dau sa o cuprind de mijloc pe minunata mea sotie insa o voce aspra aproape imi sparge timpanele : Sa ii mai dati astuia un calmant,e a doua oara cand ma pupa pe burta!
Priveam zambind catre sotia mea ce se indeparta…De ce se rastise la mine,de ce strigase sa mi se mai dea un calmant ?
…Dar mai ales de ce avea barba, ochelari de vedere si de ce purta halat alb ?
THE END
***
Asa…Sa vedem… 😉
Precizare: fiecare va scrie o singura propozitie cand simte ca ii vine randul, nu o singura fraza in toata povestea. Poate scrie alta, dupa ce a mai scris cineva (sunt incoerenta, o rezolvam noi pe parcurs)
Era un miros în aer, de tei, atât de puternic, încât mi se pusese de-a curmezișul în beregată.
Și luna asta plină, acoperea, cu lumina ei, țârâitul de greieri.
Gardul era înalt, cu uluci de lemn pline de țepușe, chitra dracului, nu putea măcar să îi dea o bidinea?
L-am încălecat voinicește, am auzit pârâiala pantalonilor, care m-a secat la suflet, și am sărit dincolo, scrâșnind înjurătura între măsele.
În fața mea, drumul, neted ca-n palmă.
E ora 1 noaptea și inima îmi sparge pieptul.
Am timp berechet. Dar încotro s-o apuc?
Las gandul cu destinatii incerte si pornesc spre unde vad cu ochii. Dupa mine, se intinde lenesa si apoi se prelinge pe asfalt, umbra mea. Merg cadentat si numar vioi, cu privirea albastra, stelele puzderie si ma gandesc ca ele tare-s multe, da fiecare singura….
OFF TOPIK Sper ca n-am batut campii, mergand, asa , pe drum….
inGri, o singura propozitie.
Am rasuflat cu naduf si, ridicand din iarba geanta aruncata peste gard mai devreme, mi-am aruncat-o in spate. Apoi m-am invartit pe loc, de 3 ori, cu ochii inchisi, in speranta ca voi avea, la deschiderea lor, aparute din neant, 3 drumuri diferite in fata mea, asteptandu-ma sa aleg unul. Cel mai bun, de preferat.
Scuze… am scris mai mult de una si eu :p
HEEEIII, stati!!!! O SINGURA PROPOZITIE!!!!!
Hai, ingri, prima, si apoi onitza
Reluam.
ingri
onitza
na, ai scis ca propozitie dupa ce am apucat sa trimit, ca initial era si “sau fraza”… Te pedepsesc: alege tu propozitia.
@InGri: scrie propozitia 😉 Te urmez!
iubita, propozitie, adica una, sau fraza, adica tot una, numai ca are propozitii despartite de virgula.
Hai.
Da, Nona, ai scris “propozitie/fraza” 🙁
am zis ca e greu, trebuie sa respectam regulile, pana incepe sa se miste. na pupic, pe suparare.
Mai copiii, aici: “Las gandul cu destinatii incerte si pornesc spre unde vad cu ochii. Dupa mine, se intinde lenesa si apoi se prelinge pe asfalt, umbra mea. Merg cadentat si numar vioi, cu privirea albastra, stelele puzderie si ma gandesc ca ele tare-s multe, da fiecare singura….”
SUNT TREI FRAZE
Sunt tentata sa ma “lachesc”, ca ma cenzurezi …
Hai asa: tine tu onitza prima si eu vin cu “Dupa mine, se intinde lenesa si apoi se prelinge pe asfalt, umbra mea.”
🙁 deci io ce pun in jurnal?
E tehnic?
@Nona: Am rasuflat cu naduf si, ridicand din iarba geanta aruncata peste gard mai devreme, mi-am aruncat-o in spate.
@Nona: pui fraza mea si apoi cea scrisa de InGri 🙂
Si acu’ asteptam pe altcineva? Sau ne mai “jucam” noi? 🙂
nu scriei in articol ca tentatia e mare,sa-ti faci propria poveste? vezi? si pe mine ma mananca degetul, mai asteptam, zic… si ar fi frumos sa o facem comica, sa radem. 😉
Asteptam… da stam degeaba?
Tu tre sa orchestrezi totul, ca tu esti “creierul”…
nu orchestrez nimic. Acum ne gandim, deci tipul fuge. Vorbeste de o anume “chitra” (zgarcita). Ce a lasat el in urma? a facut ceva acolo? a facut ceva rau?
Ai? Sa vedem ce zic si altii…
singurul lucru pe care mi-l doresc tine de faptul ca vreau sa nu aiba alura de drama, povestea, cel putin in scriitura… 😉
Comica sefa? Comica o facem…
Propun ca urmatoarea prozopzitie publicata sa fie “Zat!” (la adresa umbrei)
Si vorbeste cu umbra – ca sa nu fie solilocviu – si asa aflam de chitra si etc ….
sst… ai pacientza, my friend… mai asteptam sfertul de ceas, academic…
Stii, io am n-am treaba, la trei momenti mai scriu ceva …
Avem si pacientza… si alte boli de nervi …
esti adorabila. si nu facusi …integrama.
Ma bag si eu 🙂
Cand in fata mea, ce sa vezi… o omida mititica, verde-fluorescent, cu ochi cercetatori si cu perisorii orientati spre mine, semn de mare interes, ma scaneaza dispretuitor 🙂
Hai ca am fortat fraza 🙂
“A dracu’ scârboșenie…seamănă cu baba…”
lool 🙂
@Nona: “Mi-am scuturat umerii a scarba si, intinzand piciorul la maxim peste ea, am trecut mai departe, scuipandu-mi in san de 3 ori.”
Mă trec fiori pe șiră… O fi dar ortu’ popii?
*cred ca trebuia sa scriu “trei” in loc de 3. Scuze!
“Incepe sa-mi miroasa a complot…”
“Mai fac doi pasi, privind cu spaima peste umar la omiduta care incepu sa tricoteze tacticos petrecandu-mă cu privirea, si din stanga, tzusti, un raton creţ, cu cizme rosii, care imi face cu ochiul si susura seducator: incotro, papuşa? “
…E clar, încep să am vedenii…
“Fugi umbra si se-ascunse dupa uluca, iar io inmarmurii.”
..După care mă pufni rasul, umbra fuge de mine, eu fug de ăia… A dracu’ babă… Sper că o legai bine, nu scapă până dimineață, să dea alarma…
Se impune totusi ceva viteza in sosoni…
sa dea alarma…Dintr-un tei ma privea foarte mustrator o parere de rau aparuta asa,de nicaieri..
Geanta mă taie la umăr, să vezi distracție dacă icoana e falsă…că dacă scap de ăștia, or să mă belească ăilalți…
ia sa imi caut in geanta lanterna, sa vedem daca va mai aratati si in lumina.
Sa procedam deci ca americanu: planu A si planu B; hai si C ca am si io un suflet care ma asteapta acasa.
asta e fraza?
da…
nu e normal sa coaca planuri ..?!
“sa procedam” m-a indus in eroare. 😕 E frumos, pana acum, tocmai am recitit-o…
Perie tu – sau lasa de-o parte ce crezi ca nu merge .
Planul A, merg pitit, cu ia-mă, nene, ascund icoana până se liniștesc lucrurile și nu mă întâlnesc cu ăia
Daca pana dimineata nu trece nici o masina, mai bine as ramane undeva, ascuns, macar pana spre seara.
(LOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)
Hai, mami, sa facem putina actiune…Ce dreq, nu putem? Ete, cititi-o, se leaga…
Urmatoarea replica trebuie sa fie : “Buna seara!”
sui personajului sa ii ingete singele
asa…
Eu vad ca se leaga, ca citesc la ea cu fiecare rand si apoi tot, in reluare …. nu mai scrie nimeni?
Oare cine putea sa ajunga pe nesimtite langa erou si sa- vorbeasca de parca i-ar fi citi gandurile? Hai s-o scrieeeeemmmmmmmm, e pacat ….
😀 😀 😀 😀
Cred că felul în care am tresărit l-a speriat și pe bietul om, care a apărut de nicăieri…
Am balguit ceva, da neinteligibil si omul m-a crezut lovit de dambla, asa ca a inceput sa imi vorbeasca precum copiilor tampiti.
“Si-a dat caciula pe-o parte si scarpinandu-se dupa ureche, mi-a spus nedumerit:
– N-am vrut sa va sperii, domnule!”
eu dupa onitza: Si-am balguit ceva, da neinteligibil si omul m-a crezut lovit de dambla, asa ca a inceput sa imi vorbeasca precum copiilor tampiti.
Heheee, ne completam! :))
@Nona: asta sa nu scrii in poveste :p 🙂
L-am scrutat cu privirea din cap pana in picioare.Am lasat aerul din pipet…sa iasa fortat incet…Nu era politist si asta ma facu sa imi dezvelesc dintii intr-un zambet larg…
Parca stia ce tin ascuns sub haina.Felul in care isi dadu caciula intr-o parte ma facu sa inteleg ca ma urmareste de ceva timp.Stia ce tin ascuns sub haina.Genunchiul drept nu isi mai gasi linistea si incepu sa imi dezlipeasca calcaiul de pe pamant cu miscari repezi,enervant de repezi.
Dar zambetul meu ,prea larg poate, transforma omul din fata mea intr-o spectaculoasa fantana arteziana..
dragii mei, iau o pauza de o ora, revin. dar voi scrieti…
“Tampitul dracului !” m-am ocarit in gand si am tacut.Speram sa continue,sa mai spuna ceva,sa pot fi sigur de ce dorea, de ce cauta langa mine.
Off topik – eu ies din joc ca plec sa imprastii bucurie – azu dau salariile. Va pup pe toti, spor la scribalit.
Dadui sa ma scarpin in fund,dar imi adusei aminte ca scap tabloul si ca nu e politicos.Asta nu tacu si tot tacu…,eu strangeam din buci si imi frecam genunchii cat de incet puteam.Mancarimea ma facu sa caut cel mai apropiat bolovan si sa ma asez pe el apasat….
cristi, nu vulgar.
Ma intreaba pe un ton suspect daca stiu vreo biserica prin zona unde ar putea sa se roage.
vreo biserica deschisa*
Asezat deja pe un bolovan,miscandu-mi curul inainte si inapoiinsesizabil aproape,ii raspunsei ca stiu o biserica deschisa nonstop.Ii spusai ca biserica se afla undeva la 500m catre nord,partea opusa sensului meu de mers.Doar doar s-ar hotari sa mearga pe jos pana si sa ma lase cu scarpinatul si cu tabloul meu,acolo in aerul rece si umed….
nu, mami. si nu e tablou, e icoana. in geanta.
Mi-ar fi placut mai mult daca era o limita de caractere sau de cuvinte, si fiecare ar fi scris cate un paragraf de exemplu, ca sa dezvolte o idee. Eu nu particip fiindca nu ma pricep la asta, imi amintesc ca am facut ceva asemanator o data in facultate, la limba engleza, (tot cate o fraza si atunci), iar continuarea mea a fost de tipul „dead-end”. Stiu ca e cliseu si am vazut prea multe filme (chiar si clisee verbale), dar as fi continuat asa:
„Deodata gura omului din fata mea se deschise intr-un rictus ciudat, si ochii i se marira. Arata ca o broasca pe cale sa inghita un soarece. Chiar si fara caldura din spate, am stiut ca venea sotia mea, fiindca asta era efectul pe care-l avea de obicei asupra barbatilor. M-am intors si si i-am vazut buclele lungi fine rosu-deschis-aprins – si culoarea si ondularea erau de la natura – venind pe carare. Spun buclele fiindca parul sotiei mele, mai mult decat orice alta parte a corpului, parea sa aiba o personalitate aparte. Fara a se sinchisi catusi de putin de statuia cenusie care-i statea dinainte, ma intreba cu glas tare: Ai luat-o?”
ma straduiesc….
mi-ar place mai mult umor 🙂
“Ma intreaba pe un ton suspect daca stiu vreo biserica deschisa prin zona unde ar putea sa se roage.”
“A dracu’ broscan,m-a bunghit;imi spun in sine,ca de cind am pornit la drum,tot cu pretioasa-mi persoana conversez;si de-atit scuipat in sin,mi s-a udat camiesa.
“Uite,domnul nu e de prin partea locului…” Raspunsei io repede,sa o fac sa taca…
@ creative
Te rog foarte mult, continuarea mea nu facea parte din povestire, am scris-o doar asa fiindca imi venise in minte, in caz ca ai raspuns la ea, nu vreau sa stric firul… sa mearga pe doua directii diferite si sa se supere Manon pe mine, abia incerc sa ma imprietenesc un pic cu ea.:)
eu am raspuns la ce a pus deja in povestire….cat despre imprietenirea ta cu Manon,sunt absolut convins ca Manon nu se va supara doar pt. atat ! O CUNOSC BINE ! :)Te vei imprieteni foarte repede cu ea,dar nu asta e important.Important este sa ti-o pastrezi ca prieten ! Crede-ma este un MEDICAMENT PENTRU SUFLET 😀
lai lai!!! (dance!)
Prea tarziu, n-am vazut ca e scrisa si sus. Alta data am sa ma invat mine si sa nu ma bag ca musca in lapte. Sorry.
Bui,bui,bui….. 😀
In sinea mea: ”Femeia asta imi mananca zilele, ce să-i spun acum ?”
De fapt mie imi vine greu atat sa imi fac prieteni cat si sa ii pastrez, si nu din vina lor. Nu prea e in obiceiul meu sa comentez pe bloguri, chiar daca citesc foarte multe, dar in perioda asta fac lucruri neobisnuite din cauza unor probleme “sentimentale” (am scris cuvantul in ghilimele fiindca circumstantele sunt nu numai ridicole, cat si extrem de sarite de pe fix din partea mea, sau poate nu, e greu de judecat). Manon, iti multumesc foarte mult pentru ca m-ai primit cu atata caldura pe blogul tau, am sa il citesc mai departe cu placere, insa fara sa mai adaug comentarii, sper:). Imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva in scurta, dar mult prea galagioasa-mi (pentru caracterul meu, cel putin) trecere pe aici, numai bine, have fun:)
Deci daca iti trece prin cap sa nu mai scrii in jurnal, te prind, te sechestrez si te pun sa speli vasele (am doar doua farfurii, am lasat restul fostului, sa le manance cu ma-sa). Aici vin si raman oamenii care au istorie, oamenii care au trait ceea ce descriu eu, si oamenii care au probleme sentimentale. Cine, in fond, nu are? O asemenea problema sentimentala m-a tinut azi departe de jurnal, imi bubuie capul, iar camera sta sa explodeze de la energia care nu este deloc buna.
Asa, acum cu povestea: am pus in pagina ceea ce ati scris voi, o mai citesc o data si o sa scriu si eu ceva. O luam incet.
O prind violent de braț, o trag într-o parte și îi susur veninos: Tampito, cred că am omorât-o pe babă, i-am pus baticul pe gură și i-am astupat și nasul, o să dea cineva alarma, și tu mă întrebi de față cu ăsta dacă am luat-o? Am luat-o, că tu mă bagi numai în belele, fiți-ar cămătarii ai dracului, taci mâlc și adu mașina, că ești cu mașina, nu?
Ea sa uita cu ochii buclucati la mine de ziceai ca sunt fantoma de la Opera aparuta mai devreme, in varf de an…iar eu incep sa imi pierd rabdarea iii spun din nou:
si ii spun din nou…ps. sorry graba de a va trezi din armoteala 🙂 haideti ca devine interesant..:)))))
MASINA! Esti cu masina?
Ea baiguie: Omul…Omul ala…cu care erai…parcă s-a topit…
si nu, nu sunt cu masina, am avut pana, am venit cu caruta cu un cetatean ce m-a speriat de moarte, semana cu ala de mai devreme…
Mă intorc…
Intr-adevar, disparuse fara să-mi dau seama.
-Atunci, la ce-ai mai venit, fără mașină? Unde dracu-i căruțasu, Doamne, iartă-mă!
Si-n ceata ce incepea incet-incet sa se insinueze in gura si urechi , intocmai ca un fum inodor, apuc sa disting silueta broscanului evaporandu-se-n noapte pe dupa ulucile primelor case…
GEANTA! Spunem, într-un glas, și eu, și nevastă-mea.
Și nici n-am apucat s-o văd! Lasă regretele și ia-o la fugă după hoț prin stânga, eu, o iau inainte, ne întâlnim la biserică!
Ea rămâne stană de piatră: Care biserică, ăștia au aici vreo trei?
Al dracu de atentie!Cum am putut sa o pierd din priviri,am avut eu mereu dreptate, piaza rea sotia asta…Lasa ca i-o spun eu cand ajung la biserica.
Fugi, lasă amănuntele,că dacă mai zabovești, nu ne mai întâlnim decât pe lumea cealaltă, impreună cu baba. Ne taie prietenii tăi, cămătarii sau facem pușcărie toată viața, Alege!
Ea se uită la mine în felul acela, așa că îi fac semn, scurt, să rămână pe loc și dau să fug, dar mă împiedic de ceva și cad lat în praful drumului…
L-AM PUS ASA:
Al dracu de atentie! Cum am putut sa o pierd din priviri,am avut eu mereu dreptate, piaza rea sotia asta…Lasa ca i-o spun eu cand ajung la biserica.
Fugi, mă îmbărbătez eu, lasă amănuntele,că dacă mai zabovești, nu ne mai întâlnim decât pe lumea cealaltă, impreună cu baba. Ne taie prietenii tăi, cămătarii sau facem pușcărie toată viața, alege!
Nevasta se uită, și ea, la mine, în felul acela, așa că îi fac semn, scurt, să rămână pe loc și dau să fug, dar mă împiedic de ceva și cad lat în praful drumului…
Ea, mai sprintena la trup, a luat startul și p-aici ți-e drumul. Dau să mă ridic și să vezi minune dumnezeiască….
Geantaaa?????? Poftim???? Pai???!!! Cuuuum? Pai atunci de ce-a fugit broscanu’?
deci sunteti geniali!!!!!!!!!
dau sa verfic geanta, da de unde, era goala
Scot telefonul și-mi sun consoarta, raspunde, intr-un final…
La loc comanda, lasă maratonul și vino inapoi. Nuuu, ai luat corect startul, dar am gasit geanta, vino s-o vezi cât o mai am in mână. Kasa-l p-ăla sa fugă, ce treaba avem cu el?
“Ce-i caraitul asta??? Nevasta, raspunde-mi! Flori, ce naiba faci? Floriiii???”
Si in momentul acela o vad pe nevasta-mea toata oficata intorcandu-e spre mine…portofelul, il aveam in buzunar, si cheile, si rujul meu preferat!
ASTA PUNEM
Scot telefonul și-mi sun consoarta, raspunde, intr-un final…Ce-i caraitul asta??? Nevasta, raspunde-mi! Flori, ce naiba faci? Floriiii??? La loc comanda, lasă maratonul și vino inapoi. Nuuu, ai luat corect startul, dar am gasit geanta, vino s-o vezi cât o mai am in mână. Lasa-l p-ăla sa fugă, ce treaba avem cu el?
Închid, ușurat. Dau sa verfic geanta, da de unde, era goala…
“da, sunt travestit!!!!!”
staaati, ca nu mai inteleg!!! cititi ce am pus, si facem continuarea.
Hai la fantana, te speli pe fata si mergem la babă să vedem daca mai traieste. N-o să te recunoască!
geo, povestea
Geanta e goala!!!!
***ok, dar aia cu travestit era dupa ce a zis fio ca a gasit in buzunar rujul preferat.
stai, ca ramaseram la faza cu geanta goala. O lasam goala, sau are icoana in ea?
Simt cum imi asuda palmele si le proptesc in praful drumului ca sa opresc lumea, ca se invarte prea repede.
Are icoana…mai e un buzunar.
hmm, goala. tre sa l gaseasca pe ala. cum sa l gaseasca inca nu stiu
atunci punem icoana la loc?
*** pai si atunci de ce a fugit tipu si a lasat geanta?
pai venise si nevasta omului. Poate ca nu facea fata la doi, si a disparut…nu stiu…
Faceti cum vreti, eu tot gasesc icoana..(sic!)
pai scrie, geo, atunci, urmarea. si ne pliem noi pe parcurs, dar leag-o de ceea ce e scris pana acum.
:))
nona shall be the judge
merci, imi declin responsabilitatea…ma sprijin pe voi. sa vedem ce scrie geo, si o luam de acolo. 😉
In principiu, icoana este furata de carutas. geanta este goala, se reiau cautarile, se recupereaza icoana, se salveaza baba care da salvatorilor icoana drept recompensa. merge?
îu! care salvatori?
Pai, hotul initial cu nevasta-sa, se duc sa vada daca baba traieste au ba, o dezleaga, traieste s.a.m.d….
mah, io zic sa luam o pauza, azi, ca vad ca vrem finalul dintr-o fraza… ne mai gandim si maine, ce ziceti?
Concret, avem o baba legata la gura, un hot cu geanta goala (o lasam goala?), nevasta, broscarul care a fugit (are icoana, sau nu?) si cam atat.
Astept confirmarea, dacă există alt scenariu, ma pliez cu supunere. 🙂
Mie mi-ar placea asa:
Intr-un tarziu ii aud vocea sotiei la telefon, emotionata, calda: Stii, pe cand mergeam cu broscanul cu caruta sub clar de luna, am vorbit una-alta, eu i-am povestit despre ce vrei tu sa faci in noaptea asta… L-am gasit acum, m-a tras de mana din intuneric si mi-a spus ca a furat icoana numai pentru mine. Ca a fost dragoste la prima vedere. Nu e romantic? Iti trimit actele prin posta. Nu mai sunt Flori a ta, de acum inainte sa ma strigi Doamna Broasca.
nic, nu, puiule, stick to the story…
…Nu s-ar fi gasit nimic daca nu era Zappy, cainele polititst antrenat de sergentul Betivan de la politia din comuna Cucuietii-de-munte-sau-de-deal….
bianca, nu, fractureaza povestea.
Cum fraza mea, merge?
Bine, atunci sa reformulez de la …”Dau sa verfic geanta, da de unde, era goala…” …hotul fugise de mult cu bunurile mele, am ramas cu geanta goala si cu buza umflata, treaba-i asta?…
Tip la nevasta mea ” numai tu esti de vina, femeie, stau cu ochii dupa tine, sarpe!”
“*si el imi fura icoana”
*tu s-o recuperezi acum
mami, eu propun ca icoana sa fie in geanta
Daca dupa ce omul ar sta o vreme cu capul in maini gandindu-se in fel si chip ar aparea tarsiindu-si picioarele baba si i-ar spune omului inmarmurit: Nevasta-ta e acasa la mine, bea ceai cu nepotu-meu, el v-a luat icoana din geanta. Vii si matale?
E naspa, nu?
Sun din nou si imi inunda urechile un harait sec: “Ce mhaai vhreheeiii ?!” Nu pot decat sa ingaim:”Nu e icoanaa… !” Dupa un “Idiotul dracului !” am auzit doar bipaitul intrerupt care ma lasa sa vad intregul tablou si anume cele 180 de grade executate de nevast mea,alergand catre inapoi dupa hot.Tot ce am putut sa fac a fost sa merg nici prea grabit,dar nici prea incet,dupa ea…
Bine, nu ma mai joc, imi iau jucariile si ma duc acasa, ca-s complet pe langa. :((…
Mie nu-mi vine sa plec in noaptea asta pana nu se termina, dar parca vad ca e un: to be continued maine.
Ceva de genul 1001 de nopti.:)
Tuu, Nona, asta e prima noapte din cele 1001? Oricare ar fi, a iesit betooon!
Ma ridic in capul oaselor,dau sa o cuprind de mijloc pe minunata mea sotie insa o voce aspra aproape imi sparge timpanele : “Sa ii mai dati astuia un calmant,e a doua oara cand ma pupa pe burta ! ” Doctorul isi trase trupul din bratele mele si pleca injurand…
IA FITI ATENTI AICI
Închid, ușurat. Dau sa verfic geanta, da de unde, era goala… Și în șanț, alta, identică. Cu icoana în ea.
Mă, eu m-am scrântit de tot, îmi zâmbesc omizile, văd ratoni cu cizme roșii, umbra fuge de mine și am două genți la fel?
M-așez, tâmp, pe marginea șanțului, cu capul in maini, când văd în ceață că apare, tarsiindu-si picioarele … baba. Care îmi spune: Nevasta-ta e acasa la mine, bea ceai cu nepotu-meu, el v-a luat icoana din geanta cealaltă. Vii si matale?
În spatele ei, o haită de lupi, cu ochii roșii. Mă ridic încet, ocolesc gențile, din care mă privesc, prin fermoarele deschise, hainele identice, dau să răspund, dar gura e mută, și o iau la fugă, cu picioare de plumb și genunchii moi…
Lupii, după mine… Știu că nu pot scăpa, aș lua o piatră de pe drum, dar nu mai e drum, ci o baltă, doamne, cred că m-am smintit, alerg prin apa verzuie până când văd o casă cu pridvor. Ajung la ușă, vreau să bat cu pumnii… și mă trezesc, buimac.
Incă ai febră, dragule, stai în pat, îmi spune soția. Toată noaptea te-ai rugat la o icoană… Aiurai.
Ma ridic in capul oaselor,dau sa o cuprind de mijloc pe minunata mea sotie insa o voce aspra aproape imi sparge timpanele : Sa ii mai dati astuia un calmant,e a doua oara cand ma pupa pe burta ! Doctorul isi trase trupul din bratele mele si pleca injurand…
The End
O OPRIM AICI.
Va pupa mami, cred ca a iesit misto, o pun in pagina acum.
TITLUL????
Priveam zambind catre sotia mea ce se indeparta.De ce se rastise la mine,de ce striga-se sa mi se mai dea un calmant ?
😀
Dar mai ales de ce avea barba,ochelari de vedere si de ce purta halat alb ?
Imi place sfarsitul, imaginile vii devenite haotice, mult prea irationale deodata. Si mie mi se intampla cand visez sa imi zic despre nu stiu ce detaliu: stai ca parca nu era asa in realitate, si exact dupa aceea ma trezesc.
Si in plus, imi place fiindca pana la urma nobody got hurt.:) Toate cele bune, byes for now!
TITLUL?????
” Promit sa nu mai trag pe nas “
Facem si o chestie din asta ANTIDROG….doar suntem niste buni romani 🙂
Acuma astept sa fie pus si titlul, nu pot pleca inainte. Si pare complicat. Eu propun, desi nu vreau sa se accepte: Noaptea icoanei.
imi place titlul tau. RAMANE.
NOAPTEA ICOANEI
Va iubesc, sunteti minunati, iar povestirea imi place la nebunie. sper sa placa si altora. si sper ca si voi v-ati simtit bine, in aventura… pupici multi, cu drag!!!!
🙂 🙂 🙂
ne-a placut foarte mult si mai vrem provocari din astea:)
sper sa ne fie mai usor data viitoare. 😉
bravooooooo!!! a iesit frumos
wow, eu v-am parasit pe furis pe la vreo 1, a iesit super…
ce frumos a fost! imi pare rau ca am aparut prea tarziu pe aici, e f frumos exercitiul, cred ca m-as fi bagat. sunteti fantastici!! prima data am citit povestea, fara sa citesc comentariile, si am crezut ca e scrisa toata de manon, si am zis ia uite ce inspirata a fost manon, a scris-o pe toata dintr-o suflare, nu s-a mai oprit… si ma intrebam pai si lumea ce mai scrie acum?? lol… atat de legata mi se parea incat nu mi-am dat seama ca are mai multe semnaturi. bravo tuturor! si bravo manon, ca i-ai legat pe toti bine, nu doar pe baba :D:D
deci yesssssssssssssssss!!!!! Asta ma incanta si pe mine, ca a iesit o poveste coerenta, care contine bucatele DIN NOI.
Mi-as fi dorit sa participe mai multi, dar, asta e.
:))) vai Nona ,ce bine a iesit :))Jur ca nu i-am dat sorti de izbinda.Mi-a placut.Din cind in cind mai putem repeta experienta.Poop
Iar eu jur ca i-am dat sorti de izbanda. Am inima plina de toate sufletele care intra in jurnal, crede-ma, stiam exact ce fac. Cum spuneai, poate ca o sa repetam experienta, in speranta ca vor indrazni sa scrie si ochisorii timizi care au intrat, ieri, pe aici…
AM INIMA MAAAREEE!!!
io mai m-am ras de ce mai im trecea prin cap.in timp ce scriam mai imi veneau o mie de idei si mai ma radeam singur aciisa :D.
data viitoare poate mergem pe un fel de comedy stand up,in varianta virtuala,tot prin prisma unei astfel de povestiri ! 😀 m-as mai rade tare din nou si din nou ! 😀 (exprimari adorabile,strict voite):)
prinde pupicul! asa.
Buna dimineata draga mea NONA ! Pupic cu cafea in care am pus miere,este amestecul care ma face sa mai privesc odata pe fereastra si sa imi spun ca stiu de ce e soarele pe cer ! 🙂
Wow! A iesit, Nona!!! Ce ma bucur 😀 >:D<
da, pupici in frunte.
Mah, mi se pare mie, ca sunt sentimentala si iubitoare de voi, sau povestea chiar e misto, adica te tine , e rotunda si are si final beton?
Daaaa, a iesit superba! Nici nu visam sa aiba asa continuitate. E dovada ca mintile luminate gandesdc la fel 🙂
deci onitz, asta-i, deja, trufie… 😛
😀 🙂
Povestea a iesit super desi eu am trait cu impresia ca personajul principal este o..femeie…Probabil m-a indus in eroare ratonul cel cret cu al lui”incotro papusa?”.dar putea fi si un un raton care avea si el vedeniile lui :))))
Aceste vedenii m-au indreptat spre finalul acela. Si mie mi s-a parut ciudat “incotro papusa”, insa am lasat asa, si bine am facut, in povestea cu multi autori, o replica de genul acela nu inchide, ci deschide perspective. 😉
:):):):)
Felicitari Nona, felicitari tutror, e criminala…. eu, care parasisem “creatia” destul de devreme, am citit-o acum cap-coada si e CRIMINALA… am ras de m-am prapadit…
Va pup pe toti…
si sper sa mai experiem asa…
yessss…..
bazai pe aci prin casa…..:)