Înainte nu era așa.
Dar azi… Își fac unii cruci, când sunt în autobuzul care trece pe lângă o biserică, de aproape că te dărâmă.
În apropierea sărbătorilor, e jale de câte coate iei la ficați.
Înghesuiala e maximă. De sezon. Agitație. Morți, afurisenii și ce faci cucoană, mă calci?
…Iar la prima biserică, smirna! Poc, și închinăciunea, și fața smerită!
Autobuzul se apropie de stație.
Ce faci nene, du-te dracu mai încolo, că vreau să cobor!
…A trecut biserica, a rămas și Dumnezeu în urmă…
Mda.. in ultima vreme credinta vine la pachet cu sarbatorile si tine exact…. atat….
corect. 😉
Ah, dar ce mai contează că omul înjură cu patos? Doar nu a omorât pe nimeni… Cînd trece pe lângă biserică tace, face pios 3 cruci mari şi strâmbe, şi… gata! S-a mântuit! Restul nu mai contează, aşa că mai poate înjura câţiva până la următoarea biserică.
Oricum, mie îmi plac cei care se spurcă de mama focului exact după ce-au ieşit din biserică… ăia creştini adevăraţi!
(ce verva ai… LOOOL!) pup fetele.
: ))) of, of.
n-am stare de scris, ce vrei? 🙂
De pe net, cică: OM, oameni, s.m. – “Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.”
:)))
“miscari fine”… e buna, asta… :-)))
Mie-mi plac oamenii care fac asta automat in timp ce povestesc cuiva ceva… orice.
Cand eram mica ma inchinam si eu ca tuta, dar fara sa fiu constienta de gest. Eram cu toata lumea. Cand mi-a mai venit mintea la cap mi-am dat seama ca Dumnezeu e in mine si crucea o port eu, nu tre’ s-o inchin in autobuz in vazul lumii. Mi se pare atat de intim…
EXACT. INTIM.
Iete piosii unde erau :d, cine nu a gresit niciodata sa arunce primu cu piatra…….
Fiecare isi manifesta credinta cum vrea, stie si poate sau cum a fost invatzat de tata popa.
Pai… eu, una, nu-mi fac cruce decat in biserica. Si intru indeosebi in cele catolice, acolo ma simt mai linistita. Bisericile ortodoxe ma apasa, ma sufoca… mai degraba ma gandesc la faptul ca vreau sa scap vie din cladirea aia, decat la rugaciune :))) Si eu n-arunc cu piatra, sa stii… stau prost cu aruncatul la tinta 😛
hmm…
What, what?…. am zis ceva… aiurea…? :-s
”Credința fără fapte moartă este, precum un trup fără suflet mort este.” spune sfântul apostol Iacob, în epistola sala din Noul Testament. Creștinii ortodoxi își fac, prin tradiție, cruce când trec pe lângă o biserică tocmai pentru a mărturisi lumii că sunt creștini ortodoxi, că țin adevărul ortodoxiei întreg și neschimbat, chiar dacă păcatele lor sunt mai negre ca smoala. Căci, spune Mântuitorul, ”Cine mă va mărturisi în fața oamenilor, îl voi mărturisi și Eu, în fața Tatălui. Iar cine se va lepăda de Mine, mă voi lepăda și Eu de el.” În ortodoxie, nu ajunge să crezi tu în suflet și atât, căci o credință vie se trăiește, iar această trăire trebuie să fie deplină sau măcar cât mai aproape de deplinătate. Trăirea credinței se face în ecclesialitate, adică în Trupul Mistic al Lui Hristos, din care toți cei credincioși în adevăr și botezați în adevăr fac parte. Lumea ar trebui prefăcută să fie în chipul Raiului, după cum omul cel după chipul Lui Dumnezeu făcut trebuie să urce la asemănarea cu Creatorul. Din păcate însă, de secole, omul ține de meschinele mărunțișurile ale sufletului său, rupte de semeni și de Domnul. Drăcuiala după închinare oare nu înseamnă trufie, arătând că omul crede că i se cuvine să fie tratat într-un anume fel, iar dacă nu primește ce vrea, are dreptul să arunce blestem greu asupra semenului? Iar asta nu se întâmplă pentru că avem sufletele și inimele reci? Căci, de am fi calzi, ne-am suporta unul pe altul și glasul cel lin și discret al Domnului, care ne cheamă la El, l-am auzi. Căci El Este Domnul în fiecare zi a anului, de la începutul timpului în eternitate, El Este Domn al infinitului mare și al infinitului mic, nu este doar că Băse undeva acolo sus sau ca Santa Claus care ne aduce cadouri doar de sărbători. Să dea Domnul că mica trezire de Sfintele Paști, cu o cruce mică făcută acolo în autobuz, să fie o sămânță spre trezirea și creșterea lor spirituală. Căci, de nu ar aceste sărbători, cred că atâția am rămâne în somnul nostru lung și fără vise.
Unu mic – si fiecare are dreptul la opinie.
Cand Sfanta Scriptura spune: crestinii adevarati vor fi prigoniti, pai vor fi prigoniti si din cauza voastra, a celor care se hlizesc sau iau in bataie de joc aceasta obisnuinta a trairii crestine.
Fireste ca sunt nenumarati cei care isi fac semnul Crucii in mijlocul de transport iar dupa 2 minute iti trag un “scuipat” verbal la coborare, pentru ca i-ai suparat din orisice motiv.
Insa noi crestinii ortodocsi nu trebuie sa judecam acest comportament, crestinul ortodox nu este pe post de judecator pe acest pamant.
Cum ei gresesc aceste lucruri si voi gresiti altele, gresiti inclusiv faptul ca va puneti pe un postament mai inalt decat cei din subiectul articolului.
In loc sa va ganditi cum si in ce fel fac asta, mai bine v-ati pune intrebarea DE CE O FAC si ce inseamna SEMNUL SFINTEI CRUCI !
Dumnezeu sa va lumineze…
deci gizas.
Sunt constient ca am ales un subiect neinteles de catre multi cei care nu cunosc vremurile pe care le traim, deci gizas CE?
“Insa noi crestinii ortodocsi nu trebuie sa judecam acest comportament”
Dumneavoastra ai citit pagina mea de prezentare?
Nu.
Ati citit un articol si ati judecat.
Pamflet, atat am de spus.
azi ma oripila in autobuz nu faptul ca multi oameni isi faceau repede cruce cu mana doar doar de nu o depasi autobuzul aria bisericii si doamne fereste sa nu apuce sa faca gestul de 3 ori ci doua babe care executau cu maestrie o miscare de mandibula extrem de dibace de parca ar fi mestecat o bucata de carne de elefant.Uneia saraca, i-a si iesit de vreo 2 ori limba din gura sa vada si ea ce se intampla.Am pufnit in ras dar am mascat discret asta cu un stranut fals.Am inteles care-i treaba.Isi faceau cruce..cu limba)))
lol!
Se mai obisnuieste si asta si eu imi fa cruce cu limba atuni cand nu vreau sa par ostentativ.
Dar ai dreptate intr un fel, mai lunile trecute imi aduc aminte de stirea datape tv cu sfanta Paraschiva, unde oamenii domnului se calcau in picioare si se blestemau chiar in curtea bisericii, pt o sticla de apa sfintita. Pai daca astia fac asa, apai ce pretentii sa mai avem de la restu?
Vis-a-vis de articol şi de alte treburi de p-aci, “Doamne ajută!” zic, iar, după caz, “Doamne fereşte”! :))
😉
Chestiile cu injuraturile tin de moarala crestina, dar mai mult tin de cei sapte ani de acasa…pe care altii ori i-au pierdut ori i-au petrecut prin plop. Asa ca nu e bine sa generalizam. 🙂 Oameni ca cei descrisi in postare sunt, din nefericire extreme tot mai frecvente…
bianca… “extreme tot mai frecvente”?
am vrut sa zic ca tot mai multi ajung la limita cu purtarile lor de buni crestini langa biserica si de nesimtiti in rest…sper ca nu se intelege altceva prin “extreme tot mai frecvente”.