Sunt cam plictisitoare şi asta mă enervează.
Trecui pe aici doar ca să îmi pup cititorii pe frunte, că noutăţi n-am, sunt cu bun simţ azi, nu-i frumos să împrăştii în jurnal, la infinit, tristeţi răsuflate, atât de obosite de ele însele încât se iau la trântă, printre gânduri…
Şi mai trecui pe aici să mă-nspăimânt puţin în paranteză, ca să-mi rămână cugetarea-n litere: Măh, japonezii ăştia chiar vor să murim cu toţii, deodată? E la mintea cocoşului că urmează alte cutremure pe-acolo, mai mari, şi bietele centrale nucleare sunt deja cu lumânarea aprinsă… De ce dracu doamne iartă-mă nu aruncă un beton pe ele mai degrabă?
… Cum spuneam, sunt plictisitoare, bleah… Unii ard în focul zvelt al primăverii, io sunt tot cu ochii pe reactoare…
Deci gizăs şi să vă ferească dumnezeu de lipsă de fluturi.
Pe voi vă pup, cu acelaşi drag,
Manon.
pup, Nona!
pupici, gabitza.
Văd că ai făcut o obsesie pentru centralele nucleare! Cum, doamne-iartă-mă să nu te înghită tristețile dacă stai cu ochii numai în gazeturi…
Eu zic asa:ieşi, copile cu părul bălai afară şi râde la soare, doar s-or îndrepta… vremurile!!!
Și aș tăia netul vreo câteva zile, atât cât să faci o cură bună de dezintoxicare!
( Nu mi-o lua în nume de rău: prea multă informație ne distruge scânteia de optimism câtă a rămas).
pup, cu căldura!
Esti Tare Ingerila……..Mi s epare normal sa te gandesti la reactoare atat timp cat afecteaza intraga planeta!
Sarut ochii tai luminosi!
@liseli, daca-mi permiti, nu cred ca se numeste “obsesie”, ci interes pentru anumite lucruri care se intampla in lumea asta. Ca sa razi la soare tre’ sa ai maxilarul desclestat, dar daca nu-l ai si te prefaci, s-ar putea s-o iei in freza. Nu mai bine te zgaiesti la reactoare pana iti trec si tristetile? Zic si eu, na… prea multa informatie nu strica niciodata… asa suntem conectati la viata. Prea multa informatie murdara, da…
:*:* Noooonette, mi-esti draga!