- Am ajuns aici întâmplător şi am citit câte ceva. Interesant. Dar pari puţin cam dură şi pesimistă.
- Pe mine mă amuză ceea ce scriu, nu e pesimism, ci pamflet.
- Mda, poate că aşa percep eu. Mie îmi plac lucrurile mai lights, eu citesc Cotidianul, mă-nţelegi?
- Te-nţeleg, căci eu citesc Caţavencu.
© 2024 Jurnalul lui Manon. is Proudly Powered By WordPress | Theme by The Cloisters
Imi place cand ne dai link-uri la alte postari si dau click si cum citesc putin gata,ma cuprinde bucuria aia de elev cand dupa mult timp de cand a citit ceva,la un singur indiciu revin in el ideile de atunci si sentimentele…ma rog asta nu mi s-a intamplat niciodata cu materiile ale tocite ci cu celalalte unde imi puneam la lucru putin gandirea si putin sulfetul imi amintesc despre ce e vorba,mai recitesc ,ma uit peste comentarii,trec din nou ideile prin mine,cateodata descopar lucruri noi..adica atunci cand le-am citit prima data poate nu simteam cum simt acum…
Dar simt si ca poate mami Nona este plina ochi de treaba in folosul Tetarului si al copiilor si jubilez,ma bucur la gandul asta…sau mami Nona are ceva in ea mare si greu si tace ca sa nu ne arda..arde singura mocnit si nu mai jubilez,ci tac…sau mami Nona are ceva atat de greu ca nu se gasesc cuvinte..si tac iara…tac si citesc inainte…
Ce bine ca aici imi dai mereu ceva de citit si de gandit :).De aia imi place Jurnalul,ca are istorie,ca are actualitate indiferent ca-s trecuti 12 ani…ca are suflet,traieste…Si pentru ca are sarutari de frunti, mereu, pentru toti 🙂
Ma bucur ca citesti.
Iar mami nona le are pe toate alea de care zici, in ea.
Pup.