M-am chinuit să adorm pe la ora două noaptea, și m-am perpelit până la șase, când trebuia să mă trezesc, dar eram trează.
1. Eveniment important în școală.
Nu mi-a plăcut cum m-am machiat.
Nu mi-a stat părul de nicio culoare.
Nu mi-au stat picioarele, o clipă. (La un moment dat, mi-au tremurat genunchii, că-mi bătea inima tare.)
Nu mi s-a așezat sufletul pe mijloc, ca să pot zâmbi fermecător.
…Prilej tocmai bun pentru pișcături.
– Doamna directoaaare, ce faceți?
– Eugen, de ce îmi zici “doamna directoare”?
– Păi nu ești directoare și șefa mea?
– Ba da. Însă nu înțeleg, când mă strigi așa – în loc să îmi zici, ca de obicei, “Nona”- tu o faci pentru a-ți aduce aminte ție că sunt șefa ta, sau pentru a-mi aduce aminte mie că îmi ești subaltern?
– Glumeam.
– Și io.
– Neah. Ai ochii triști.
– Îi am. Hai să furăm un pișcot de la protocol.
2. Copiii.
După eveniment, programarea de repetiții. Telefoane. Reveniri cu telefoane. Negocieri. Administratorul rețelei de telefonie v-a restricționat apelurile. Goană pe scări. Rezolvat. De ce dracu îmi tremură, încă, genunchii? A! (Cenzură)
3. Mutarea finală.
Am cărat, azi, ce mai rămăsese de cărat, adică mărunțișuri și computerele, în noul birou. Cel vechi a rămas pustiu…
Am predat cheile la secretariat, după ce am înfăptuit procesiunea de adio, împreună cu Irinuka: ea a încuiat ușa, solemn, eu am descuiat-o și ea a încuiat-o definitiv. (O iubesc pe Irina, este atât de frumoasă, și atât de frumos crescută și educată…)
Noul birou e mare și alb. Am pus pe pereți afișele noastre dragi…însă ele stau stinghere. N-au adus și istoria.
Amintirile noastre de doi ani luungi au rămas impregnate în pereți, dincolo.
**
Îl iubesc și îl urăsc pe Radu.
Sunt absolut îndrăgostită platonic de un alt bărbat, care e fermecător și solar.
Sunt frântă de oboseală.
Sunt mândră că am de lucru.
Vreau un câine.
Vreau să dorm în brațele cuiva.
Vreau să-l văd pe tata.
Vreau să-i fie bine Mariei.
Vreau să nu mai scriu în jurnal, și ȘTIU că n-o pot face.
Mă enervez la maxim, pe mine.
Daar… Vă pup pe voi, ai mei. …Cu același drag.
:* Te pup cu draaaag doamna directoare :). Tot ce vrei sa primesti!!! Tot cu dragostea platonica…
tot, tot… e safe, nu darama, nu da boli, nu spune, nu am regrete… A! si foarte important: imi simt inima (mai nou, si genunchii…)
ooooofff, Nona..esta ABSOLUT seducatoare..incantatoare ..stii ca sunt ZILNIC aici, da? Imi ANIMI zilele , momentele…sa scrii, da? Trebuie…:*
Nu stiu ca intri zilnic, mamarutza, dar ma bucur. Si, crede-ma, chiar mi se pare ca m-am lesinat, la scris… Dar sunt dependenta de jurnal. De voi. De atentia voastra care nu imi face rau, ci ma ridica. Pup.
ma ali si rali-ez cu mamarutza, scrie-ne si da-ne zambete in ochi si pe buze…
va iubeste mami.
m-ai…m-ai facut sa rosesc…
Si eu te iubesc Nonuta…si stai fara grija ca ne construim noi amintiri frumoase si in biroul cel nou si fara sufletel..inca.
esti rozacee tot timpul, nuk. pup.
Vezi ca poti?!
E primul comment pe care il las, si poate ultimul. Prefer sa citesc, decat sa ma exprim. Si repet: “Vezi ca poti?!”
Din Paris…(si nu, nu e curaj. E nebunie)
Nu, nu ultimul. Scrie. Aici, in jurnal. Scrie.
nona,te implor..ia-ti un caine.Pupa traieste! 🙂
of,as fi sters comentariu meu dar nu pot.:(.Vroiam doar sa fiu inteleasa.Acel caine(desi nu stiu cum sa zic da suna aiurea sa-i zic caine..parca as jigni-o :)) te inspira, Nona!
Nu ai cum sa o inlocuiesti vreodata dar poti umple un gol .
Inchide ochii si aminteste-ti cum era…
Ma bucur ca ai pus alt mesaj, ala m-a taiat la inima, si nu am stiut ce sa raspund.
Te pup. Nu trebuie sa inchid ochii, pentru a-mi aminti. Unele lucruri dor aprig.
Poate pentru ca vine iarna si simtim nevoia sa ne adunam in noi insine.
Dar o pisica nu ti-ar placea?Sunt discrete,calme,pufoase si au si personalitate atunci cand hotarasc ele.
nu, nu pisica. i am a dog person. vreau iubire neconditionata, nu singuratate on and off. 🙂
am reusit sa citesc in fuga 2 postari.mi-era dor si avem nevoie.unde te-ai mutat?unde te gasesc atunci? pot sa trec marti pe la tine?te iubesc, mami.
treci, treci, dar sa ma suni mai intai, sa nu fiu prin IKEA, dupa mobila de birou.
si eu te iubesc.