nu scriu, mă citesc.

on October 27, 2010 in Oglinda

Recapitulare.

Drama-Queen

Premiile Puliţăr

14 Responses to “nu scriu, mă citesc.”

  1. andruska says:
    October 27, 2010 at 6:14 pm

    Ehh, acum ajungi pe ”partea” mea!
    Pai, daca ieri n-am indraznit sa spun nimic, azi deja imi dai apa la moara. Ai tu ( sau te rog frumos sa ai ) idee ce poate insemna pentru un strain sa intre in paginile jurnalului? Sa-ti povestesc io cum este sa-ti gasesti propriile franturi de ganduri ( niciodata terminate ) adunate cu grija in manunchi si innobilate cu o sinceritate mai mare ca a ta? Citind sa descoperi pe cineva care are curajul sa-si puna sufletul pe hartie, sa foloseasca autoironia cu marinimie: tie partea dulce si sa pastreze amarul? N-au fost multe carti pe care le-am citit cu nerabdarea si bucuria cu care ti-am citit jurnalul. Si m-a incantat nespus, pentru ca in sinea mea am murmurat timid: ma bucur sa te cunosc Manon!

    Reply
    • Manon says:
      October 27, 2010 at 6:19 pm

      Bine ai venit, andruska! (Te pupa mami in frunte, ca asa e regulamentul de intampinare)

      …Ce sa zic? M-ai coplesit… Iti multumesc pentru sensibilitate. Si pentru caldura.
      Nu mai am cuvinte, sa exprim… Sa exprim… Te pup.

      Reply
  2. andruska says:
    October 27, 2010 at 6:52 pm

    Iarta-ma, am comis o impolitete! Andruska este un fel de alint( de la prieteni ) pentru… Anda.
    Si tu folosesti cuvintele sa ne bucuri pe noi toti, nu merit exclusivitate! Iar pentru caldura, tu esti coductorul 🙂

    Reply
    • Manon says:
      October 27, 2010 at 6:56 pm

      Stiu ca esti fetita. Scrii ca o fetita. Si eu vad si e-mail-ul. Pup.

      Reply
      • Prahovean says:
        October 27, 2010 at 10:59 pm

        Cred că actoria te învață să fii așa sincer. La început credeam că este o minciună frumoasă, între timp, din puținul cât mi-a fost dat să aflu de la oamenii de teatru și din ce am citit văd că este mai curând pe dos. Poate de aceea actor nu poate fi decât cine este dispus să scoată sufletul său afară, în ochii semenilor și să fie, cel puțin cumva, ca un dar pentru ei. Mă gândesc că unii oameni cu răni în suflet s-ar simți și mai vulnerabili așa, mulți nu cred că ar suporta prea mult așa ceva. Alții poate, dimpotrivă, după ce au ținut încuiat ceva din ei multă vreme, tocmai pentru a nu fi vulnerabili, actoria îi face din contră, să scoată la lumină acel lucru. Actorul învață să nu fie ”pudic”. Poate greșesc. Ce crezi, mami, am perceput sau simțit bine?

        Reply
        • Manon says:
          October 27, 2010 at 11:08 pm

          simti bine. Insa gresesti intr-un singur loc. Actorul este pudic. “Pudoare” nu are, aici, sensul de “rusine”. –>>>> Actorul trebuie sa aiba decenta si inocenta.

          Reply
          • Prahovean says:
            October 27, 2010 at 11:14 pm

            Poate prin pudoare am vrut să înțeleg intimitate, nu rușine. Cred, nu îmi dau seama. Adică să fii dispus să pui pe tavă, în personaj, pentru public, intimitatea ta interioară, ceva ce un om obișnuit nu o face.
            Decență? Cred că înțeleg că vrei să spui, nu știu cum să explic. Cu inocența nu știu ce vrei să spui, deși am o bănuială. Vrei să spui că trebuie să un sentiment curat, care să fiu motivația, motorul pentru care practică sau încă mai practică actoria? Dacă este așa, nu cumva decența și inocența de care ai vorbit sunt laturi ale acestui sentiment curat sau cinstit (Nu știu care cuvânt este mai potrivit.)?

            Reply
            • Manon says:
              October 27, 2010 at 11:33 pm

              prahovean, nu e nimic de disecat. imi ceri sa sparg inefabilul si sa-l expun, ca pe un intestin de broasca. nu scotoci ceea ce e de simtit. cuvintele sunt, ba prea sarace, ba prea complicate. ma depasesc aceste cercetari. si e bine.

              Reply
              • Prahovean says:
                October 27, 2010 at 11:42 pm

                Cuvintele omenești, mundane, nu pot exprima nimic în sensul de epuizare, dar îl pot indica.
                Vezi tu, în ultima vreme m-am gândit la actorie, ce înseamnă ea de fapt. Mai precis, la ce sunt dispus să fac pentru asta, dacă sunt dispus să îmi pun sufletul pe tavă așa, devenind foarte vulnerabil, să îmi sacrific intimitatea interioară. M-am gândit dacă este bine pentru mine și pentru semeni asta. Răspunsul este ”Nu știu.”. Dar vreau să încerc să văd dacă pot și cât pot…

                Reply
                • Manon says:
                  October 28, 2010 at 12:03 am

                  ti-am spus, atunci, cand te abandonasei, ca trebuie sa te gandesti bine… E bine ca vrei sa mai incerci. E bine cand crezi in tine. 🙂

                  Reply
                  • Prahovean says:
                    October 28, 2010 at 12:45 am

                    Acum s-ar putea ca niște circumstanțe din viața mea să mă oprească de la a da sau de la a intra, spre a deveni unul din copii de la actorie UNATC la anul, dar nu ar fi o renunțare din voia mea. Eu vreau să merg mai departe.
                    Însă mai este și altceva. Anume cât sunt dispus să pun din mine pentru actorie, din sufletzel, cât vreau să arăt din interioritate. Docamdată, pare că sunt dispus să fac asta, dar cu o grijă, ca să iasă bine.

                    Reply
                    • Manon says:
                      October 28, 2010 at 9:05 am

                      “Anume cât sunt dispus să pun din mine pentru actorie, din sufletzel, cât vreau să arăt din interioritate”

                      Nu e matematica. Nu e inginerie.
                      Nu poti selecta si alege. Trebuie sa dai atata cat ai. Nu poti fragmenta.

  3. Medicul de garda says:
    October 27, 2010 at 9:37 pm

    Uite ce mi-a zis o pacientă în seara asta:
    “Îmi miroase sufletul a toamnă şi mi-e dor de-un vis.
    Mi-e dor de o melodie, de un răsărit, mi-e dor de fluturi şi de-o şoaptă…
    Mie dor de mine când credeam că am să mor de dor.”
    Am trimis-o la tine în Jurnal, ai grijă de ea, da?

    Reply

Leave a Reply