Mă duc la tata, de Crăciun.
Deci, de vreo săptămână, mă frăgezește cu telefoanele.
Simt, așa, sufletul cald, când banalul conversațiilor cu tata îmi dă un sentiment de stabilitate.
Nu știu ce stabilitate, dar o simt acolo, în plex.
A moștenit, bătrânul ăsta care are 72 de ani, copilăria, de la mine. 😉
– Nona?
– Da să trăiți.
– Când vii?
– Oprișene, vin. Că mor de doru’ tău. Da’ ho și tu, că am treabă la școală.
– Fițiarșcoalasățifie. Or să-ți facă ăștia statuie…
– Te rog să fii politicos cu doamna director, meștere.
– Deci vii acasă?
– Deci da te iubesc da.
– Alo?
– Da, iubitule.
– Vii?
– Nu scapi de mine, nea Ovidiule. Promit.
Zilnic. De două ori pe zi țâr telefonul. Îi e dor de mine celui mai important bărbat din viața mea. Singurul.
Azi.
– Alo?
– Tată, vin.
– Așa. Că voiam să te întreb.
– Te cred. Mă speriam dacă nu.
Pufnim în râs.
El își drege vocea.
Eu ascut urechea.
– Auzi, tată?
– Da, iubitule.
– Fusei azi la Kaufland.
– A început nebunia? Lume multă?
– Oho.
– De ce fuseși?
– Să iau ciuperci. Fac pește umplut.
– Iaikul meu!!! Ce pește?
– Fitofag.
– Deci, dragule, urăsc fitofagul. E făcut în laborator din grăsimile altor pești.
– Păi ce pește să iau, atunci?
– Păi ce-ți veni, băiatule, cu peștele? E vreo dezlegare, ceva?
Tata își ascute nasul, important, că-l simt prin telefon.
– Nona… În noaptea de Revelion se mănâncă pește.
– Îu! De când?
– Dintotdeauna.
– Auzi măi, puștiule?
– Ce.
– Când trăia mama, ne trimiteau de la țară, în fiecare an, câte o curcă. Și voi o țineați în cadă, și nu o puteați tăia că jeleam eu să n-o ucideți. Mai știi?
– Da. O tăiam pe furiș în ziua de revelion, vai de capul ei, era deja slabă moartă.
– Deci curca aia tradițională era pește sau cum?
– Biine, domne…
– Tată?
– Ce.
– Nu mă mai întrebi când vin?
– Când vii?
– Joi.
Până joi mai sunt două zile.
De mâine dimineață o să-l bombardez eu cu telefoane, ca să nu uite că vin. 🙂
Crăciun înseamnă familie.
Simplu, curat, liniște.
Vă pup pe suflețeii împodobiți de sărbătoare.
Pup si eu, suflet frumos! Asa sa fie si pentru tine Craciunul! Famile. Simplu, curat, liniste, precum zici! Sa ninga cu binecuvantari!
Te pup, Camelia.
Sa nu uiti sa-ti crosetezi dorintele, pentru noaptea de Revelion. 🙂
Tiiiii… pai sa te prind sa te pup pana joi.
iiiii… pai sa vii, sa iti pup motzul, scump mik.
M-ai induiosat pana la lacrimi! Si ai mei sunt departe.
Ete, un pupic pentru tine, si unul pentru ei!
Nu mai am mot. Ca m-am tuns ca baieteii. Hihi. Te pup Nonette! Maine viu de la 10. Si stau pana pe la amiaza. Cam asa
deci dai semn, si ne vedem. baietel drag.
tii, ce Moş Crăciun e tatăl tău, Manonule! drum bun să ai, şi un Crăciun cu multă pace în suflet, şi ţie şi tatălui tău…
Sarbatori Fericite si tie, si pupic mare de la mine!!
ah ce bine c-ai mai postat ceva…m-am tot uitat si nimic! aproape intrasem in sevraj ! ce sa fac daca m-am obisnuit sa ma plimb prin ograda ta ! 😀
dada, dă urechiușa încoace, să îți spun ceva: uneori scriu doar pentru voi, ca vad refresh-urile. pup, cu drag, si multumesc.
tulai doamne ca toate le vezi si le stii ! 😀 deci n-o sa raman flamanda ca-mi asiguri “scriitura” cea de toate zilele !
eu iti multumesc Green Eyes ! 😛
:- P
beautiful green eyes mai exact!eu plec sa-mi culc ochii caprui si-ti zic: n.buna pui 🙂
noapte buna, pui. 🙂
Pupa-l pe tatal tau pentru mine. Va sti de ce!
Sarbatori linistite, draga mea Nona!Telefoanele astea aduc linistea…
🙂
Il pup.
Te pup si pe tine, si HUG maaare!!!!
si eu si eu pup manonelul si taticul ei. sarbatoarea din sufletul tau, ce frumoasa-i!
Dee? pupici. direct in frunte. am zis!
drum buuuuuun astazi : )
Te puuup, dee!!!
Nonaaa (cu voce soptita) si eu vin joi acasa…..dar nu stie nimeni – adica, niminea-niminea. Da’ nu ma spui, da?
Ca o sa fie mama socata cand m-o vedea la usa. I-am spus ca nu pot sa ajung nici anul asta acasa…e amarata si trista chiar daca nu spune dar o sa fie asa de bucuroasa…ca n-o sa stie ce sa faca prima oara, sa ma pupe, sau sa-mi stearga una peste ceafa 🙂
Sunt asa de bucuroasa ca pot sa-i aduc un zambet ca parca am inghitit un soare.
Sa te duci acasa si sa-i pupi pe ai tai cu toate amintiriele in ochi si-n glas…
Te pup tare, sa ai spor si rabdare…Te mai pup o data..
Ah, si sa nu mai zici da? 🙂
Ralu, sst, nu mai zic. O sa se bucure mama, tare, tare!!! iuhu, ma bucur si eu!!! Pupici, licurici. 🙂
Pfuuu, cateodata te-as sorbi in suflet 🙂 pupam tzocait! 😀
deci n-am replica la asta. doar sufletul maaare. 🙂