(Gândulețe parazite.)
Aha.
Deci când sunt la distanță de mare, mi-e dor de apă, iar când ajung acolo, stau definitiv-departe de valuri.
Cum, de ce?
De freak. Nu supot să simt apă sărată pe limbă. (freak!)
Nu te poți bălăci demn, având grijă ca apa mării să nu ajungă pe buze. Mai ales că (și aici mă uit absolut reprobator) unii dintre noi nu prestează, în val, decât stilul broscuța, obosesc după două fâlfâiri de brațe, deschid gura să ceară ajutor și uită că gura aia e sub nivelul mării, gulp!
Yaik!
Așa că eu stau departe de apa mării. Înțepenesc pe șezlong, răsfirată steluță.
Dar acum mi-e dor de valuri. M-aș bălăci puțin. La glezne.
Mint.
Mi-e dor să mă poarte cineva în brațe prin apă.
Ah, well, am spus-o.
Să înalț o rugăciune către sfântul duh?
Inutil.
Ardoarea cu care voi murmura către cer “dă-mi și mie un iubit!!!” va fi răsplătită cu răspunsul “păi deschide ochii, femeie!”
*
Aha. Deci înghițim în sec și rămânem la imaginea apa mării până la glezne.
E un început.
Plus. Mă gândesc din ce în ce mai serios că ar cam fi momentul să îmi dau un brânci în viață.
…Pe uscat.
…eu îmi dau zilnic brânci, pe uscat, în aer , pe apă și știu că într-o zi voi ajunge ACOLO…căci am fost pe rând steluță de mare , de cer ori ivită pe caldarăm într-un ochi de ploaie, pâlpâind stingher și strivită de mulțimea trecătorilor…pentru că am fost prea mult steaua cea trista, am decis să mă definesc steaua iubirii când eram pe punctul de a deveni o stea fără nume…
Secretul?! În tot acest periplu n-am încetat să să țin ochii deschiși uitând chiar să mai clipesc ,de mi s-au uscat de tot, le-am pus și cel mai puternic telescop …
Nona, scumpa mea, într-un univers mai mult sau mai puțin paralel cu universul propriu, exista deja ceea ce căutăm demult. E o axiomă demonstrată!!!
…Revenind cu picioarele pe planeta noastră, până să ne scufundăm în valuri mari, hai să ne bălăcim în ploaia care se așterne cu generozitate pe trotuarele încinse!
Cine știe ce reflexie a vreunei stele veritabile nu așteaptă să ne intersectăm razele chiar acum?! 🙂
Weekend liniștit și răcoros!!! Și iartă-mi te rog, stilul! Postez rar dar te citesc zilnic!cu zoom…
Sa-ti iert stilul? IL ADOR!
Te pup, cu dragul cel mare!!!
liseli – foarte, foarte frumos!