Văd pe fereastră cum cerul gri de afară cerșește melodii lacrimogene. N-AM!
*
Sunt atât de plină de sentimente încât stau lipită cu spatele de perete și mă uit la ele, făcându-mi curaj să le așez pe categorii.
E unul, mai ales, care-mi stă agățat de gât, ca o maimuță.
Îmi bubuie inima în cele patru puncte cardinale. Ca un pendul de argint viu. Atât de greu, și atât de puternic, încât mă clatin și când stau pe loc.
Doamne, în ce poveste am intrat, din nou?
*
Cerul, afară, s-a înseninat.
Am furat un cântec. Aș spune că e cel mai bun cover.
Însă cred că interpretarea aceasta este mai bună decât originalul. Are mai multe… sentimente.
Na poftim o melodie, cerule-albastrule, să văd, ia, plângi? 😉
>:D:D:D<
era melodia mea preferata prin clasa a saptea…si a ramas una dintre cele care ma fac sa cred ca odata si-odata as putea zbura,care imi fac ordine in ganduri si le lasa doar pe cele in care exista speranta…si ca vb de melodii din trecut care-mi induc vibratii,am ascultat,saptamanile trecute,live in concert,doua dintre ele(it must have been love..still loving you)
sa vezi coincidenta:) chiar cand m-am hotarat ca trebuie sa ies din randul celor care nu cunosc satisfacator engleza,ai inceput sa postezi in engleza..multumesc pt ajutor..sapt viit incep meditatiile