Îmbrăţişările, pentru oamenii ca mine care nu fac sex random, au intensităţi, culori şi gradări.
*
Mă hrănesc, de câteva zile, cu prezenţa cuiva.
Îi spun: Vino să te îmbrăţişez.
Îmbrăţişarea aceasta, cu un bărbat care îmi place, îmi lipeşte sufletul, ca un timbru, de inimă.
Nu mai e dor. Nu mai e gol acolo. E bine.
Mă îndepărtez, apoi, zâmbind.
…Ocazie cu care inima îi şopteşte sufletului: Puiule, te poţi dezlipi acum, căci nu pot respira. 😉
iauzi:>:>el e unchiu?:>
ps: azi am dat ultima proba, duminica notele:-SS
nu e, puiule. e un suflet pansament.
astept notele. ar fi bine sa fie mari.
altminteri 😕
multumesc!
am tot scris si sters ce sa-ti zic dar cred ca asta spune tot.
multumesc!
te pup.
ce imi place cum scrii
multumesc, mada. 🙂 (iuhu!)
Îmbrăţişarea aceasta, cu un bărbat care îmi place, îmi lipeşte sufletul, ca un timbru, de inimă. – stau si oftez
(si eu)