Eh.
M-am sculat bocind.
M-am tras de păr în gând toată ziua.
Toți, la școală, mă admirau, pentru că eram îmbrăcată în fetiță – prilej bun de umezire de ochi instantă și fugire la pitulare în birou.
Acum simt că sunt goală ca un clopot fără limbă.
Nu pot să mă dușmănesc la infinit, căci voi știți cum e să dormi în același pat cu o persoană pe care n-o suporți și căreia vrei să-i dai brânci, să doarmă pe covor… N-ai somn deloc.
Iar eu vreau să am somn, că mă ustură ochii.
Așa că am venit acasă și i-am înfipt, pe ei, ochii, direct în oglindă, și am zis, (tot în gând): Gândeai c-am murit, neică?
După aia am zâmbit. Mi-s dragă, și mi-e milă, așa, de mine…
Acum meșteresc, din faptele mele bune, din zâmbetele celor dragi, adunate snop aci, lângă inimă, meșteresc, zic, un armistițiu.
De mâine, jur că mă țin departe de Titanic. …Titanicul fiind eu.
…Zise doamna Aisberg. …Aisbergul fiind tâmpita aia din oglindă.
Deci nu. Nu am murit. …Neică.
M-am smerit un pic, și-o să suspin în gând, o perioadă.
deci,ca sa vezi coincidenta-moa osi Si cu sila,si cu mila,cu toate.Si sa vezi alta.Eu,moa osi si una mi a zis e ieri”Ba io think you re rather lucky”.(Si eu credeam la fel despre ea) .Si cat pe ce sa ti zic si eu-Ba io think you re rather lucky_ca ti storci acolo criza existentiala,intre teatre ,intre arte si artisti.Io mi s departe,in ,vorba aceea,Romania profunda.Si n am nici blog.Yet.Si sunt departe,cum s ar crede,din vina mea.Daca nu cumva si singuratatile si departarea nu tin cumva de destin.Mai demult injuram mai mult si mai liber,k tine uneori,aveam mai m mult cinism credeam mai mult in sofisticareala si liber arbitru.-k tine uneori.Dar apoi lucrurile s au ingustat si s au complicat si s au simplificat deopotriva.Si cred mai mult k unele ni s date .K nu suntem noi buricul pamantului.,desi ne e greu sa credem.Fireste,aceasta un fel de nteleopciune nu ma ajuta mai mult sa nu mi vina sa ma izgonesc din pat ,sa ma bosumflu,sa ma ntristez cu genuina si grea tristete,sa simt k ma fura cei pe care incerc sa i ajut,ca ma uratesc masurandu mi valoarea dupa cata popularitate am si dupa ce trente port.Dar despre asta,alta data.Hello again,by the way.Multumesc ,in cz improbabil k ai avut rabdare sa citesti pana aici.Un feed back m ar mai insenina nitel,nu ca un pom de care te sprijini,ci ca o pala de racoare intr o zi prafoasa si sterila,arsitoasa ,insetata de freshness si roua…
deci mi-era dor de tine. daca ai lasa zbuciumul ala deoparte, putin, si ti-ai da timp sa scrii fara prescurtari, mi-ar fi mai usor sa ma bucur de mesajele tale. pusca mea, o viata avem, si pe aia o prescurtam? zic. 😉
Bine ai revenit! 🙂
Deci multumesc frumos de re primire.Asta cu prescurtarile,mai vedem.crd ca am invatat de la astia micii de scriu mesaje cum respira.De la adolescentii din jurProbabil pt k poate vreau sa ma mai agat de adolescenta,cand drumurile erau multe si pline de promisiuni.Asta nu i calculatorul meu,deci nu stiu sa caut icons pe aici,mi ar trebui sa ti trimit o fatza zambitoare si alte cateva fetze-fetze.mutumesc,oricum.
Despre Pusca mea/.Nu prea mai imi plac injuraturile ,lately.Dar asta n are leg cu tine.Chestia e k azi-tocmai azi am citit o poezie de andrei codrescu-ceva gen despre permis de port arma.Despre unul,Ferrarra,cred,care a initiat un proiect in America,cum k armele confiscate de la pungasi sunt rasucitre si date artistilor ca sa faca arta cu el-sculpturi and stuff.Si el da fiului-adik vocea poetului-si fiul o ia in ghiozdan si o arunca pe drun la gunoi.si poetul zice,mai baiete,ce arta mai scriu eu acum pt Frank_crd k frank-Si baiatul zice-ai scris destula arta pana acum,pe asta las o in plata lui dumnezeu.Fireste,poezia e mult mai frumoasa simai inteleapta deat ce ti povestii eu,in stil Nea Marin,oarecum.Te rog ,citeste o singura.Poate ti spun si titlul,daca te intereseaza.De ce ti am spus asta?Un psiholog,va rog…Poate am avut kef sa infrumusetez o injuratura,nu stiu…Sa isc frumuseti si preturi noi.Ziceam si io,asa…Fatza zambitoare
🙂