Mă târăsc precum limaxul, şi am privirea şaişpe.
O văd în pupilele curios temătoare din jur.
Zic să mă repliez, dă-mă dracu cu dramele mele, cu tot!
Schimb mersul. Sunt culă şi zâmbesc metafizic.
…Abia de-acum încep să par dubioasă.
Încă vreo trei ore, şi o să mă târăsc spre uikendul nesfârşit, ca limaxul, cu privirea şaişpe.
Leim.
*
Voi… Să fiţi bine, că e soare, afară.
