Vă amintiți asta?
E.
Stăteam io și cu G. pe băncuță, zilele trecute, la un nesquik de vorbă, și trece pe stradă familia Uliță (cu accent pe i nu pe u).
Nu pe jos, ci călare.
Pe scuteru ăla de-i ziseserăm noi, conspirativ, Pârțul.
Frumoși, băieții ăștia doi.
Drepți și țepeni în șa. În șei.
Ăl mare, supăratu’, s-a uitat la mine ca Vlad Țepeș; ăl mic avea ochii calzi, că el râde și cu ochișorii.
E.
Și ăl mic îmi face semn să ascult motorul.
Da, frate!
Minune!
Pârțul nu mai face zgomot deloc. I-au vindecat toba aia bolnavă.
Le-am zis vă iubește mami, ăl mic a râs cu ochii, ăl mare m-a privit fudul de parcă biruise la Oituz iar Oituzul eram eu, G. nu știu unde dracu se uita că uitai de tot de el, bref:
Am mai zâmbit o dată și în gând, pe loc, am (re)botezat scuterul în Motănel sau Tobiță, mă mai gândesc.
Ete că se poate!
P.S. în loc de dreptul la replică.
Când a descălecat, Uliță ăl mare mi-a făcut un semn indecent cu mâna, în sensul că să scot banii, adică nu fac cheta aia să-l despăgubesc? În replică, i-am făcut și eu un semn indecent, cu ochiul, și am strigat că-l bag în blog, de șantajist, ceea ce am și făcut.
*
Așa.
Pe asta o mai știți?
Mă întâlnesc cu el aproape zilnic, și îi zic în gând Fluffy.
În față, n-am curaj. Așa că-l strig Biluță.
Iar l-a apucat cura de slăbire.
Și iar m-a agățat pe coridoare, într-o zi, când mă plimbam nevinovată pe la parter, c-o foaie în mână.
– Nona, până în noiembrie slăbesc paișpe kile.
Mă uit la el având în pupilă strălucirea cerceilor de diamant pe care i-a pierdut ăsta la pariu, anul trecut – pariu pe care NU l-a onorat, și mă mușc de limbă, căci i-aș spune, dar n-o să priceapă: Bă! Data trecută te-am prins ȘI cu rața-n gură – ȘI fără ouă-n buzunar!
…Așa că oftez cu privire optimistă:
– Bravo. Să slăbești.
– Pui pariu cu mine că slăbesc?
– Pufuleț, iar pui pariu? Iar te prind cu maioneza-n dinți, iar nu dai pariul, iar te măscăresc pe coridoare? Ce dreq ai, ești masochist?
– Nu, că de data asta slăbesc sigur.
– Și dacă nu, dai cerceii?
– Îi dau.
Eh. Am îmbătrânit. Ce să fac, am acceptat.
Dacă omul nu se poate mobiliza decât punând pariuri cu mine…
*
Atât am avut de scris, leim și relaxat, că restul e la copt.
Pup okișorii cititori.
