Există momente în viaţă când deschizi ochii dimineaţa, după ce toată noaptea ai fost urmărit de un coşmar binemeritat.
Îţi bate inima şi ai o stare de regret şi de teamă – şi ele, binemeritat nedefinite.
Faci cafeaua, duşul, într-un timp extins frame cu frame gen Matrix, iar în secunda în care te aşezi pe scaun, te pufneşte un plâns cumplit, care te sperie de te uiţi pe pereţi să vezi de unde vine.
Te urăşti amarnic, te dispreţuieşti, eşti în război direct şi spontan cu propria fiinţă.
Inamicul te pândeşte prin oglindă, iar tu eviţi să-i cauţi ochii, pentru că nu poţi duce încărcătura pupilei dispreţuitoare.
Dezamăgirile crunte pe care ni le oferă, periodic, propria persoană, sunt amarnice şi groaznic de purtat.
Pentru că împarţi, cu duşmanul, acelaşi corp.
… Asta simt acum.
Şi când te gândeşti că şi coşmarul de azi noapte, şi plânsul care nu mă lasă, de azi dimineaţă până acum, au fost declanşate dintr-un nimic… Aseară, Maria a spus simplu, aproape fără să suspine, Nona… Vin, IAR, sărbătorile de iarnă…
I-am răspuns, senină, Şi ce? Vin şi trec.
… Azi dimineaţă, m-am aşezat pe scaun, la cafea, şi am izbucnit în plâns amarnic, greu, de jale… Căci mi-au trecut razant, prin cap, cuvintele
Sunt singură
E numai vina mea
*
Cică sunt crize existenţiale.
…Binemeritate, evident.
…. hup.
hup.
Nona, opreste-te…. cat mai dureaza tristetea asta? Lasa-ma pe mine sa plang… macar tu sa zambesti 🙁
ei, nah. lasa sa plang si eu, sa ma curat. de vaca ce sunt.
Nona, iti jur ca de sarbatori vin la tine, ne punem singuratatile una langa alta si facem una mai mare! Nu-ti promit decat ca vom plange impreuna in valuri apoi vom rade in cascade!
Vom lua fiecare dezamagire in parte si o vom strivi de caldaram…ne vom imprumuta pupilele ca sa nu ne mai vedem defecte ci stralucitaore , asa cum suntem de fapt!Vom face temporar schimb de dusmani , vom da foc cosmarurilor si (ne) vom interzice sarbatorile pana cand…
Nona, cafeaua aia nu e buna, schimba pe ceai verde.
Te imbratisez, doar atata pot face acum!
ah, lisel… te pup pe sufletul tau frumos. trece. toate trec. mai ales viata.
Tocmai. Si nu trebuie sa treaca degeaba. Stiu momentele astea si tocmai de-aia trebuie sa punem odata punct si sa ne amintim de lucrurile bune din viata noastra, de oamenii minunati pe care i-am cunoscut de-a lungul ei – scurta sau lunga – si care ne-au fost aproape neconditionat si, uneori, chiar fara sa ne cunoasca prea bine.
Te iubesc.
Si eu.