Ups. Mă scuzaţi. Voi daţi click în out şi mă prindeţi, uneori, în salopetă, cu şurubul în mână şi cu carcasa dată la o parte, boscorodind despre chestii existenţiale de parcă toamna asta, cu asteniile ei cu tot, ar fi numai în curtea mea.
Deci eu cu şurubul în mână şi cu faţa aia clasică de om tâmp. Imagine that!
Voi, cu ochişorul strălucitor, sperând că o să ne hlizim puţin tughedăr.
Eu mă intimidez şi uit unde dracu trebuie să pun şurubul ăla şi pe ce buton să apăs pentru a zâmbi credibil.
…De parcă aş păcăli pe cineva…
…De parcă aş încerca s-o fac.
Vă doresc, din tot sufletul meu patetic, să vă bucure cei din jur!
*
OK. Deci mi-am amintit unde să pun şurubul.
Nu găsesc piuliţa.
Revin, mâine.
Pup.
eu te citesc doar ca sa vad ce mai faci.Ca esti trista,vesela,melancolica sau blue(cum zic americanii) asta face parte din felul tau de a fi.Si ochisiorul meu de ex e stralucitor de la niscaiva raceala:)
Multumesc. 🙂 Acum am gasit si piulita. Iuhu.
(Get well soon! )
Pup.
Mi-am imaginat toată scena. :))) Şi trebuie să-ţi spun: salopeta aia te prinde de mi-nu-ne! :)) :*
normal ca ti-ai imaginat. dar ar trebui sa-mi vezi ochii. in direct. ma rog, asta dupa ce te pup eu pe ochisorii tai.
Mai am eu ceva șuruburi și piulițe din alea de care cred că ai nevoie. Plus încă ceva mărunțișuri pentru reparații de genul. Le păstrez și dacă ai nevoie de ceva doar anunță-mă.
În caz de accidente am și pansamente pentru suflet – făcute din iubire, săruturi și îmbrățisări.
Ia de aici și o rază de soare. E mică, dar e de la Soare. Te pup, Manon.
te pup si eu, si multumesc, Mada. 🙂