Jurnalul lui Manon.

Garçon, fă-mi, te rog, puţină umbră cu body-ul tău sculptat, şi te rog să nu vorbeşti, ascult valurile. După care te rog să îmi aduci ceva de băut. Fără alcool. Rrrece. Cu multă gheaţă. Într-un recipient gen nucă de cocos. Mulţumesc.

Ţineam ochii închişi, în autobuzul gol, şi respiram aerul condiţionat care îmi vântura parfumul din păr.

Merg spre şcoală. Mai avem azi şi mâine.

Aşa că am prins un moment de visare.

Pup cititorii. …Ăsta-i alt moment frumos. 🙂

Eşti artist, eşti nebun.

Asta auzim. Frecvent.

*

Aseară, după spectacolul cel minunat, strângeam recuzita, când sună telefonul.
Era un student masterand. Avea vocea sugrumată.

– Alo, doamna Nona, sunt la Sala Atelier şi un domn necunoscut a venit aici, m-a înjurat şi a încercat să mă lovească.
– Vin acum.

Le spun, din mers, lui G. şi lui Alex, haideţi cu mine, e unu’ care vrea să-l bată pe Dani.

Alergăm într-un suflet.

Necunoscutul se dovedeşte a fi nenea ăla bătrân care face parte din echipa de curăţenie cu care avem contract.
De regulă, e politicos. A fost şofer, pe vremuri, şi are aspect de dinozaur ceauşist scos la pensie forţat.

Nu mă pot înţelege cu el, e furibund şi incoerent, are ochii tulburi şi bombăne ceva de chei, că nu erau cheile.

Încerc să îi spun că, şi de această dată, a venit prea devreme, suntem în plină Gală şi curăţenia se face, conform contractului, de dimineaţă. Mai mult, îl rog să aibă grijă la atitudine.

Nu mă pot înţelege cu el.
Îmi aruncă, turbat, cheile şi ce mai avea în mână, direct în faţă.
Mă feresc la timp şi îi spun:
– Vă rog să părăsiţi clădirea. Începând de astăzi nu mai avem nevoie de serviciile dumneavoastră. Nu suntem pe maidan!

…Moment în care sare la mine să mă lovească. (!!!???!!)

G. are prezenţa de spirit (plus agilitatea vârstei) şi îl imobilizează. Apoi studenţii îl împing spre ieşire.

*

Aşa… Cu ce începusem articolul?
Aha.
Cu faptul că noi suntem nebuni.

Asta auzim. Frecvent.

Te umpli, uneori, de neguri, de-ţi seamănă sufletul cu griul norului de afară – mă uit la el, acum, ca în oglindă.
Tu vrei bine şi faci bine.
Loazele fură.
Idioţii îţi dau cu flit, dacă deschizi gura să ceri ajutor.

Se protejează, jegurile, între ele.

*
Mă întreb cum ar fi dacă hoţilor le-ar cădea, mâinile, din senin. Şi dacă ar rămâne acolo, pe jos, ca să călcăm noi pe ele.

Vă pup, sufleței copilăroși! 🙂