– Uite, Nona, ce mi-a scris…
– Ah. A devenit scriitor după ce a pus distanță între voi?
– Întotdeauna s-a considerat artist.
– Artist. Artă. Estetică. Dă-mi să citesc.
…
– Cum e?
– Scumpa lu mami, văd aici, în litere, sânge la cer, vene tăiate în X, doi aburi anemici, o spirală, amar furibund și puncte de abandon în suspensie. Senzația pe care mi-o creează această poezie este similară aceleia pe care o avem la vederea unui accident de circulație. Empatie, rău în plexul solar și dorința de a fugi. Harakiri nu e artă.
– Înțeleg. Dar ce… mesaj transpare din poezie?
– “Este criză de ouă “.
