Azi am dat nas în nas cu electricianul.
Are un corp sculptat la sală.
Arăta atât de adonis, încât m-am fâstâcit.
– Sărumâna. (zâmbet de johnny bravo)
– Ce faci? (privire bovină)
– Bine. (lucire sexy în ochi)
– Nu te-am văzut de multă vreme. …Îmi fu dor de tine. (uat? …uat da fak?)
– Şi mie. (atitudine de învingător)
M-am îndepărtat. Am urcat scările cu un pietroi în burtă.
Gizăs, Miss Virtute, ce faci, dai semnale? Te-a tâmpit singurătatea?
Apoi am mai gândit ceva. Nu pot scrie ce, că mă fac dracului de râs.
Deci cenzurez.
Dar pun finalul: “Şi apoi i-aş şterge memoria”.
*
Okeeey, Manonel. Aceasta este prima mustrare scrisă. Ai grijă, te rog, ca ea să ajungă direct la hormonei.
Dasătrăiţi. Sniff. 🙁
