Garçon, fă-mi, te rog, puţină umbră cu body-ul tău sculptat, şi te rog să nu vorbeşti, ascult valurile. După care te rog să îmi aduci ceva de băut. Fără alcool. Rrrece. Cu multă gheaţă. Într-un recipient gen nucă de cocos. Mulţumesc.
Ţineam ochii închişi, în autobuzul gol, şi respiram aerul condiţionat care îmi vântura parfumul din păr.
Merg spre şcoală. Mai avem azi şi mâine.
Aşa că am prins un moment de visare.
Pup cititorii. …Ăsta-i alt moment frumos. 🙂
pup si eu!
Şi cititorii te pupă 🙂 mai ales dacă le dai şi lor cocos ;))
😉
Vacanta placuta,draga mea.Iti doresc mult soare si o companie perfecta.
Te pup,cu acelasi drag din prima clipa!
Da-i un hup lui garcon asta…saracu’ sa munceasca pe-o asa caldura…:))
Hup,mami!
I-as da un hup, ca l-am zamislit, in gand, Adonisiac.
pup!
doar tu
ţi-ai dorit o dimineaţă
cu braţe prinse de trupul tău alb,
să păşeşti cu lumină pe holul
acoperit de poze şi lungi săruturi
te-ai gândit că nopţile sunt albastre
când dormi pe aripa destinului?
cine ar putea şti când totul e singurătate
n-ai cum să te porţi ca fiind doi
zilele îţi vor aduce aminte de gol.
tot ce ţi-ai putea dori este o călătorie
şchioapă.
numai când adormi simţi cu adevărat
ce eşti în faţa unei case pline de tine
fără o altă respiraţie.
dar trec şi prostelile astea umane,
vine perioada în care tragi linii,
vorbeşti la trecut, apare o mică tuse,
şi te bucuri de o zi de vară într-un costum
luat de la vânzătoarea care îţi spunea
poţi orice…
la un moment dat te opreşti din mers.
las un mic semn…
Te iubesc, copil.