Mă ustură ochii.
De la nesomnul de azi noapte.
De la căldura ucigașă de azi.
…De la plâns, de fapt.
*
Eram în culise. Pe scenă, se desfășura Gala.
Îi ajutam pe copii să dea premiile. Voi stați pe scenă, mami, iar eu fac pachețelele.
N-am vrut să aflu de dinainte cine ia premiu. Îi iubesc pe toți și punct.
Când se strigau nominalizații, îi întrebam pe ai mei: Cine o lua?
Deci eram în culise. Premiile se sfârșiseră.
Pe scenă urcă Rectorul. Se îndreaptă spre microfon și se adresează sălii pline:
Voi acorda un premiu foarte important. Premiul Rectorului. De fapt, nu e premiul meu, ci al vostru…
Diana mă întreabă: Cui îl dă?
Mă uit la masa goală și mă taie la inimă, doamne, am uitat un premiu? Nu sunt toate obiectele aici?
… Și aud, ca prin ceață: …Se acordă directorului studioului de teatru, Nona Oprișan.
Am încremenit, de șoc.
Am urcat scările, cu lacrimile în beregată, uitându-mă în ochii rectorului cu privirea de salvați-mă.
Parcă mă frânsesem pe dinăuntru și mergeam în relanti, tremurătoare.
Am bălmăjit un mulțumesc, cu pieptul zguduit de suspine pe care încercam să le opresc.
M-am întors spre sală, și am văzut, cu ochii împăienjeniți, copiii – care mă aplaudau.
Cei de pe scenă mi-au umplut brațele de flori roșii și m-au îmbrățișat…
Eu aș fi vrut să fiu demnă, dar deja suspinam ca un om fără aer.
Nu puteam vorbi.
Dar simțeam nevoia să comunic.
Cu ce?
Mi-am pus mâinile la buze și le-am trimis pupic celor din sală.
Apoi, mută, am șoptit un fără sunet: V ă i u b e ș t e m a m i.
Și m-am întors în culise, cu genunchii moi de emoții, sufletul copleșit și onorat, inima – praf și machiajul, varză.
*
Mă ustură ochii.
… De la plânsul cel bun.
Contează. Să simți. Că ești. Iubit.
Pentru ca meritati 🙂
M ustura si pe mine,acum!
Ma bucur,mami!
Ce frumos!!! Si era firesc sa fie premiul TAU! Asa! 🙂
Pup
Nonette, you rule! Si ma bucur ca se vede asta si io iti zic, o sa tot primesti premii, deci obisnuieste-ti ochisorii.
:* Nu te mai vad si eu sa te felicit personal… ufff
Uraaaaaaa! Traiasca o suta de ani! >:D:D<
Splendid!Se reconfirma faptul ca oamenii buni sunt iubiti chiar daca nu o stiu.
Felicitari! Le meriti…
Si pe langa premiu erai si f frumoasa ieri 🙂 Felicitari!!
(blush)
(nu puteai sa imi si spui, ieri, sa ma bucur de compliment?)
ma bucur enorm! >:D<
unde putem vedea si noi toate premiile? 🙂
teatrologii care s-au ocupat de gala au examene, acum. o sa ii lasam sa respire putin, si pe urma le punem pe site.
felicitari!!!
p.s.: din carul tv s-a vazut cel mai bine cum ai reactionat 😛
@matcbox: (deci shush…nu dezveli cititorului faptul ca am fost penibila, caci stiu.)
@ALL: va iubesc.
Previzibil!(premiul, nu impleticeala!) Pentru cateva clipe te-am invidiat pentru starea de gratie care s-a petrecut acolo. Apoi , stiind ca il meriti, m-am descotorosit de invidie ca sa iti spun cu toata inima: chapeau bas, Nona Oprisan, adica Nona noastra cea de toate zilele, cu sufletul ca o paine calda si indestulatoare!…ies repede , pana nu ma apuca si pe mine! 🙂
🙂
et iaca, varsa’i si io doua lacramute, ca m’ai spart, iar, mai mami! mi’e dor de tine si tare ce as vrea sa’ti vad puii! of! dor! pup! bravo! felicitari! iub!
eu sunt aici. te astept sa vii. sa vezi macar salile de spectacole. si, de la toamna, puii cei noi. 🙂 te pup, cu drag.
Felicitari nona. Eu nu prea merg la teatru ca nu aud bine, dar ma bucur ca inima ta cea mare si-a primit recunoasterea.
Scuze, a iesit cu N mic pt o Nona mare…
lasa-l mic. te pup, si multumesc pentru cuvinte. le simt ca-s din inima!