M-am înțelepțit, fi-mi-ar bătrănețea de râs!
Uite, să dau un exemplu:
Să luăm, de pildă, acest șarpe de om…
Sexul: Femel.
Ca apariție: Fugiți!
Cacaracter: Iadul, cu tăciuni, fitile și bombe artizanale.
Boon.
Mărturisire amară: N-am întâlnit în viața mea atâta urâțenie fizică perfect combinată cu răul cel mai pur. …Spoite cu o mieuneală cvasi-guduroasă.
Prima dată nu știam de ce mi se îndoaie ficatul.
A doua oară mi-a dat-o la ficat. Urât. Apoi, dându-și seama că a greșit flagrant, și-a cerut scuze, sec.
Îmi pare rău s-o spun, dar în momentul ăla am avut în minte o imagine cu mine și cu reptila. În care. O împușc. În gură. Scurt.
…Dar, după umilința gravă, după scuzele cele seci… Am zâmbit.
Căci.
Am realizat că nu pot fi altfel decât bună, cu maleficii.
…M-am înțelepțit, fi-mi-ar bătrănețea de plâns! 🙁
Reptila. Mor de ras. Nonette, de astia tre’ sa ne ferim. Hales ficati si la micul dejun si la pranz si la cina. Si ragaie zgomotos apoi.
:*
n-avem cum sa ne ferim.
Ah, am întâlnit şi eu aşa ceva. Înainte de Crăciun m-a lovit. I-am zâmbit… şi acum o ţin aproape. Ca măsură de precauţie. Partea funny este că ea chiar îşi închipuie că m-a “adormit”!
da… isi inchipuie… gresit. cunosc.
Cu dragoste reduci reptila la stadiul de rama care se ascunde in pamant……Te iubesc Soare!
pup. dragoste, zici…