Mă îndrăgostisem, la cinșpe ani, lulea. Și eu, și altele.
Obiectul admirației și sursa palpitațiilor noastre juvenile era întruchiparea lui Prince Charming.
Cei mai minunați, senini, ochi albaștri și un zâmbet fermecător. Carismă. Lumină – pe față, în vorbă.
Băiatul acela radia ca soarele, și-mi pârjolea inima.
Foarte probabil să fi crezut că sunt o idoată, la cum mă fâstâceam, când îl vedeam. (Mă fâstâceam că nu puteam să fug.)
În orășelul acela provincial, plin de mutre acre, acest băiat și familia sa păreau extratereștri. Toți patru erau superbi. Buni. Luminoși. Altfel.
Iar el… El era ca un rotund de energie, ți se lipea instant de retină, de suflet… Să menționez că îi plăcea să cânte la chitară? Și cum arăta în momentele alea? Zic să trecem peste, și să punctez doar că simțeam cum mă ia leșin de la genunchi.
L-am iubit, l-am visat, m-am urât pentru că nu sunt frumoasă. Cam vreo trei ani.
Au plecat din oraș, el și familia, și l-am mai văzut, de atunci, doar de vreo trei ori, întâmplător, când își vizita prietenii.
– Ești tot cuminte? Mă întreba.
– Da, îi răspundeam eu, topită și copleșită, încă, de energia bună și de zâmbetul acela, pe care nu l-am mai întâlnit, de atunci, decât în oglindă – trecuseră ceva ani, înțelesesem multe, și mă curățase malaxorul vieții.
…Malaxorul vieții… Mă întreb, de douăzeci de ani încoace, mereu, ce mai face băiatul cel frumos… Cum îi este… Cum arată…
Mi-au rămas intacte admirația și respectul. Și îmi e, uneori, dor. De zâmbetul ghiduș și de sufletul lumină.
*
Ieri eram pe Facebook, bântuiam prin pagina unei tipe cu care sunt, evident, prietenă, dar pe care n-o cunosc.
Și văd.
În lista ei.
Numele lui.
Și simt că îmi leșină genunchii.
Dau click pe poze.
Lumina.
Zâmbetul.
Ochii. …Ochii și mai vii, acum, căci are așezat, pe piept, un bebe cât o păpușă, care face nani.
Îi las mesaj: Deci tu… …Te îmbrățișez cu toată bucuria regăsirii.
Simt, azi, în piept, o emoție copleșitoare, căci îmi răspunde: Nu cred… Nu-mi vine să cred… Sună-mă, te rog.
*
Mi s-a întors acasă – în inima asta pustie – o frântură de lumină vremelnic rătăcită.
Așa iubesc eu. Altfel.
Un 8 Martie fericit!
:*
Si tie, scumpa! (pup si hug)
La mulţi ani cu mult bine în suflet! 🙂
Multumim, domn drag! 🙂
Citind rândurile scrise m-a cuprins şi pe mine emoţia. E minunat aşa! 🙂
Îţi doresc o primăvară minunată şi o zi plină de zâmbete calde!
Te îmbrăţişez cu mult drag şi îţi trimit doi pupici. :* :*
Te pup, si pup si minunea de puiutz.
Daca ti-as spune ca stiu cum e asta, n-ai sa ma crezi…
Acum trei ani cautam cu o perseverenta pe care nici acum nu mi-o explic, un om de la care imi ramasese in suflet o lumina greu de descris.Mr.Google mi-a adus contul lui pe LinkedIn.Plecat din tara prin “86, disident.Eu aici, el pe cealalta fata a planetei.De-atunci suntem in dialog aproape zilnic.Si tot de-atunci, “lumina vremelnic ratacita” creste si creste si creste…E altfel, dar nu as schimba-o pe nicio iubire din lume!
Eh, e greu sa fac o telegrama dintr-un roman-fluviu.Intelegi tu ce vreau sa spun.Eu am inteles din prima secunda…
Te imbratisez, Nona, tare de tot!
Stiu, mi-am dat seama, din ceea ce scriai aici, odinioaa. Ma bucur ca lumina aceea inca exista.
La randul meu, gasisem, acum un an, tot prin străini, un suflet de care m-am indragostit (stiti, ca am scris).
…Nu il gasisem eu, de fapt, ci el, venind aici in jurnal, intamplator.
As vrea sa uit.
Acolo nu era lumina.
Am inteles tarziu ca stralucirea din el era doar o proiectie a sufletului meu. …Deschis oricui are nevoie de imbratisare.
Te pup pe sufletel.
zi frumoasa, om-mamica si suflet-femeie drag ce-mi esti! te imbratisez cu ganduri luminoase ca ghioceii si parfumate ca lacramioarele- da-ti tu seama ce mai frumuseti de ganduri!! : ) pupici, mami Nona
Deci te pup de nu te vezi, ia vezi! Ca imi lipsisi!!!!
ce ti-e si cu iubirile astea vechi ce n-au avut sansa odinioara sa se implineasca… indiferent incotro ne-am duce dupa, chiar si cu copii sa fim tot ne fuge gandul indarat. mie mi-a fugit asa de tare ca a trebuit sa ma duc dupa el sa mi-l iau inapoi – doar era al meu (gandul) – si… ce sa vezi… nu mai ne potriveam. apoi am zis… lumea se schimba….
frumos ai spus…
pup.
Numai pe tine te poate coplesi fericirea unui suflet pe care l-ai iubit si ai fi dorit la un moment dat sa-i dai sufletul tau..Asa esti tu,altfel…de fapt,iubesti cu totul cred si cand iubesti doresti binele,fericirea si implinirea..acolo si asa cum si-o poate gasi celalalt…N-ai picatura de egoism in tine,mami..de aia si esti mami..ne-ai adoptat neconditionat:)
de defecta si de infricosata si de complexata iubesc eu altfel, puiule, nu de minunata.
te pupa mami.