Azi e 25.
Când se stinge un fenomen, rămâne, răvășit, un sentiment de liniște apăsată. O liniște bolnavă de ea însăși. Incurabilă.
Care nu are echilibru. Nici toleranță pentru suficiența oamenilor. O liniște ruptă. Fracturată în plex. Cu ochi răvășiți, care privesc în jos.
O liniște care nu e acalmie, ci suspin înnăbușit.
E prea mult zgomot în jur, care a sufocat armonia.
Mi-e dor de el.
De adolescența mea.
De dans.
De zâmbetul nebun.
Mi-e dor de el, de Michael.
………….. 🙁
ce-i onitza?
Asta era…. tristete, pareri de rau, neputinta. Imi pare rau ca s-a dus si-mi parea bine daca mai era 🙂
Mai, eu nu pot sa zic ca mi-e dor de el, dar ii regret disparitia. Ce sa fac? Sunt generatia Savage Garden, mai mult.
:*:*:*
Si eu sunt generatia Michael Jackson, si tare m-a suparat Media la modul cum l-au desfiintat de dragul scandalului si ratingului ca apoi… la moartea lui, sa-l ridice in slavi, tot ei care l-au desfiintat.
Acest scenariu pare sa fie reteta si la televiziunea din RO…