Se întâmplă ca, uneori, cei dragi să îţi dea un brânci în YouTube, pe nepregătite.
– Măh (zici tu), n-am chef, azi…
– Trust me, o să-ţi placă…
– Giiz, asasinule…
**
M-a tocat, ieri, G., până când am dat click pe link, cu el de faţă, ca să fie sigur că mă uit.
E vorba de o formaţie care are toate videoclipurile făcute altfel. …So what?
Am boscorodit, privind forţat, cu atitudine de sictir în ochi, până când m-a prins.
M-a prins, da, imaginea.
**
Sunt dragă unora dintre voi, aşa că vă dau brânci şi vouă, pe nepregătite, în YouTube. 😉
Uneori merită.
Căci da, întăresc AICI ceea ce am scris în titlu.
Cum e? 🙂
>:d<
si io pe tine.
Hehe, e tare, oameni cu idei si prieteni dresati, ce poate fi mai frumos?! 😀
Io mi-am ales catelul cel chel, maroniu, cu ochi metafizici. Adjudecat! 🙂
Aaa, buna alegere, mie imi place de amicul lui saltaret, cel alb si patat cu negru. 🙂
Al tau e. 🙂 Eu le zic astora catei zburatori. 🙂
Vrea cineva golden retriever-ul? (l-as lua tot eu) 😕
he, he, l-am luat eu, inainte sa vad raspunsul tau! 🙂
Asa. Ca e frumos foc.
Te pup, Dara.
Superbi! 🙂 Plec cu zambetul pe buze de acasa. Multumesc! Mie imi place catelul din minutul 2:29 (cel care latra la sfarsit) cred ca e un golden retriever, dar nu ma pricep la catei.
Da, placaciune … foarte fain.. ce nebunie, ce regie, ce coregrafie acolo…si ce ochi pe animalutele alese..
Multumesc de link, m-a inveselit teribil 🙂
uita-te si la celelalte clipuri ale formatiei, tipii sunt inventivi. 😉
Seara bună,
Sunt defectă rău dacă spun că mie mi se pare trist?! Am impresia că și membrii trupei se abțin sa fie prea expresivi pentru a nu lua fața vedetelor.Nu stiu cum, dar cred că-i mai profund…
Cred ca mă sperie ideea de „dresaj”.
Si pe mine ma sperie ideea de dresaj. Dar numai atunci cand cei care dreseaza folosesc violenta. Eu ador animalele si le “simt”. Cateii de acolo au fost dresati cu iubire, li se citeste in ochi. Tot in ochi li se citeste si personalitate, nu ingradita, ci un pic “orientata” spre spectacol. Au o viata buna.
Dar inteleg ceea ce spui. Pup. 🙂
Trebuie să recunosc ca am trisat umpic 🙂 si am văzut si fără sonor. Iar la căței, văzăndu-i la impuse, am uitat să mă uit la ochișori. Mint! N-am știut să-i citesc!
Sincer, mie îmi era cam frică pentru săracii căței. Recunosc, cred că a durat mult să îi dreseze și cu mult efort, deși parcă încă îmi pare riscant să îi pui la așa ceva. Nu sunt oameni, să conștientizeze ce se întâmplă… Nu zic că nu sunt tratați cu dragoste, totuși.
Inteleg. Eu m-am scaldat in ochii lor miraculosi, nu am mai gandit. Dar te inteleg. Te pupa mami.