A venit în vizită, cu aia mică, pe la noi.
Nu sunt prietenă cu doamna, are vârsta tatălui meu, este o vecină pe care o știu de ani buni – se ajută între ei, pensionarii – că așa sunt oamenii în provincie, și tata a chemat-o, să mai povestim.
Ce dracu să povestești cu un om cu care nu ai istorie decât atât: trecerea de la infantilul sărumâna, tanti, la maturul bună ziua, doamnă?
Așa că am început, ca în tren, metodic: vremea, criza, nepoții, computerele, s-a ocolit subiectul băsescu pentru că tata cel hâtru spune tuturor că sunt o trădătoare nevotatoare de vadim, așa…ce am mai vorbit noi? …A, picotiți și voi, citind, normal…
Eu îmi luam putere din privirea curată a lu’ aia mică, are ochii uite-atâta de mari, rotunzi și negri… Avea moț, îi pusese un elastic roșu drept în creștet, vă dați seama… Am pupat-o, am alintat-o, am drăgălit-o…
…Până când s-a plictisit și ea, și a început să se agite, voia să plece…
Iar tanti nu înțelegea nimic. Aerul din bucătărie se colorase, sau vedeam eu steluțe, aia mică se apucase de plâns, întâi încet, apoi ușooor mai tăricel, eu zâmbeam ca o idioată la nuntă, tata dispăruse din peisaj nu știu când…
Eu îi sugeram, doamnei, subliminal, că a mică este, deja, agitată, doamna ne ignora pe amândouă, stătea bine pe scaun, iar eu zâmbesc frumos, că de vorbit nu mai vorbeam mult, aveam fondul sonor care se apropia periculos de amenda pentru poluare fonică, a mică scotea sunete de parcă era lupul care urlă la lună, eu le redau, acum, dar voi, evident, nu le auziți…
…Când chinul bietului suflet nevinovat mi-a rupt inima, mi-am luat inima în dinți și i-am zis, doamnei: Cred că ar trebui să o duceți afară, să facă pipi, nu se mai poate ține…
Nu știu dacă doamna s-a supărat, deși a plecat cam în viteză, ce să fac, ne vom limita la bună ziua, doamnă… ca și până acum…
…Dar măcar am scăpat-o pe aia mică, biata cățelușă, de chin.
Caine? Da ziceai aia mica… imi place, m-am distrat dupa ce m-am prins :))
😉 Pai era mica, tubuleț si cu moț in cap. Si cu ochii, uite-ataaataaaa… (Si o voce…)
Trebuia sa isi faca nevoile pe pantofii stapanei, am zis! :))
Adica tot pe covorul meu…
Scuze, ma gandeam ca sunteti in tren :), eu una nu cred ca as fi lasat-o saintre cu “a mica” in casa…sau mama mai bine zis 🙂
A-ha. OK. Nasol. (ete si limba 😛 )
P.S. Cainii pe care i-am crescut au dormit cu noi in pat. Familie.
Spune-i mamei mele asta. :)) Nu se apropie la mai mult de un metru de caini, ar fi gata sa traverseze o autostrada aglomerata doar ca sa nu mearga pe acelasi trotuar cu vre un caine.Mama are un fel de fobie,mie in schimb imi plac cainii. Cum i-au chemat pe ai tai?
Molda, Bambi, Pupa.
Toate erau femele?Pupa-i cocker-ul de pe “pagina fara nume”,nu?
S-au cunoscut intre ele sua au fost din generaii diferite?
Parca as fi reporter…asa intrebari pun :))
Molda, fetita…prima, in 85. Numele vine de la catelusa lui Stefan cel Mare, retinusem eu de la scoala…molda…de la moldavia… Un boldei de curte, corcitura, am adus-o acasa, era cat o lingura, pe vremea aceea in Tg-Jiu nimeni nu avea caine in casa. Tatal meu s-a opus categoric, dar in doua zile deja ne certam pentru ea. Am adorat-o.
Bambi, catelul tatalui meu, care a murit acum doua saptamani, baietel. O caprioara fragila, usor dezechilibrat psihic, se lamenta intr-una. I l-am adus dupa ce a murit molda.
Pupa, ahh… Puiul meu drag, am luat-o in 96… … fetita. …Nu mai pot scrie acum, nu vad tastele.
Da, de catelusa lui Stefan cel Mare stiu si eu, el l-a ajutat sa omoare bourul, acolo si-a dat viata ca o eroina.
Imi pare rau, mai ales pentru Pupa, poate te gandesti sa-ti mai aduci un prieten: patruped, zburatoror ori inotator. 🙂
La bunici in sat am si eu contac cu cateii, doar ca aia stau pe lant fiindca au fost obijnuit sa muste necunoscutii.
Mi-ar place si mie sa am un patruped, dar mama s-ar impotrivi, desi a fost la fel cand le-am luat pe Cip si Cipita(cintezele care au murit prin 2005), noroc cu tata , iar apoi pe Coco (Fulg-de-Nea), mi-ar conveni un catelus, dar nu pot ave grija de amandoi, plus ca ar fi nefiresc sa imi doresc ca perusul sa-si dea duhul, caci tin la el… deci poate cand m-oi marita si voi fi pe salarul meu in casa mea o sa-mi pot lua si un catel. 🙂
Sa-ti iei catel, o sa vezi ce minune de sufletel este… Ca oricare alt animalut, de altfel, am avut de toate soiurile… Dar cateii, pentru mine, sunt number 1!
Care e rasa ta preferata? (desi nu tin neaparat sa am un caine de rasa, daca voi avea) pe mine ma intereseaza cei care raman mititei si dragalasi, desi uneori cateii de talie mica au o gura mai mare decat ei. :))
Terrierii sunt draguti, imi plac si asa zisii soricari sau rasa basset hount. In orice caz nu ar avea rost sa imi fac sperante prea mari…dar poate ca daca l-as convinge pe tata si as aduce acasa un puiut mic si dragalas, poate s-ar atasa si mama de el, si nu i-ar mai fi ata de frica de ei. 🙂
Nu am o rasa preferata, fiecare este special. Am uitat sa spun ca am mai avut grija de un caine minunat, Jessie, fetita, rottweiller, cand eram intr-o relatie cu cineva…nu mai este nici ea pe pamant…
Mama ta s-ar atasa, cu siguranta, de catelul pe care i l-ai aduce…Garantez. 🙂
E destul de greu sa gasesti o rasa usor de ingrijit (pret rentabil,ingrijire,talie,aspect dragut,prietenos mai ales cu fricosii).
Adica, daca iti e frica normal ca ai impresia ca toti cainii sunt rai, e ca si cum ti-e frica de criminali, cum nu ai de unde sti cine e criminal, ajungi sa-ti fie frica de toata lumea…
Bianca, nu mai calcula ca un inginer, e vorba de un sufletel, nu de un stoc de marfa. Tu adu catelul acasa, si mai vorbim, dupa… 🙂
Inca nu am curajul necesar. :)) Trebe sa am cel putin sprijinul tatei…iar mama ne-ar pregati un discurs ca la care, care inculde intrebarea “ce v-a trecut prin cap?” =))
Da, si cu pasarelel mama a fost sceptica la inceput, la fel si bunicii, dar apoi au ajuns sa le iubeasca, chiar si vecinii, mai ales pe Fulg-de-Nea.
Se enerveaza cand vede pene si seminte pe jos, ma cearta, dar tot ii e draga Fulg-de-Nea. :))
Haha :)) Si eu care credeam ca e un copil :))
Pai era ca un copil, saracuta… 😉
Nu ai pomenit cu o chema pe a mica, sau ai pomenit?
E enervant cum de nu inteleg unii cand ceva e prea mult si pana unde este limita bunului simt. Mai ales ca tatal tau care o chemase plecase intre timp. Bietul copil a fost chinuit degeaba, doar pentru ca ma-sa nu are educatia necesara…
Bine ai venit, Cony!
Da, asa este (citisi pana la final? ultima propozitie?) 😉
hi hi, mai beautiful mind, ma facusi sa zambesc. te imbratisez usor asa, in trecere. n-am mai putut zabovi pe-aici in ultimul timp, dar am trecut, am trecut si am mai intarziat eu cu gandul la tine. si te mai imbratisez o data
te imbratisez si eu, pui drag.