Distanța dintre doi oameni nu se măsoară în ore sau în kilometri, iar “am fost ocupat” – nu există.
***
Am fost întrebată de atâtea ori: “De ce nu mă caută?”, și mi-am pus această întrebare, la rândul meu, în infinite rânduri, parazitată de gânduri care îi găseau bărbatului scuze… Era o chestiune de timp până să recunosc răspunsul, care întotdeauna este simplu.
În felul meu, caracteristic, răspund, de prea mult timp și de prea multe ori, femeilor, asta:
Când bărbatul vrea să te caute, poate să fie și-n genunchi. Și așa pornește către tine. Prima dată i se duce părul de pe picioare. După care i se jupoaie pielea. După care – posibil să i se roadă carnea, fâșii-fâșii. După care i se scrijelește osul până la măduvă.
Și tot te găsește.
Și încă are puterea de a se ridica în picioarele betegite numai pentru a te strânge la piept.
…Deci, când bărbatul nu te caută, înseamnă că nu vrea.
***
Mă sună în fiecare zi.
– Când te întorci la București?
– De-abia am venit în Tg-Jiu…
– Să îmi spui când te întorci, da? Că vin să te iau cu mașina.
– Bine, o să-ți spun.
Când sună telefonul, văd numele lui.
Același nume care mă făcea să tremur acum zece ani, căruia îi adresam în eter, deznădăjduită, întrebarea de ce nu mă cauți?, nume pe care îl așteptam înfrigurată să-mi coloreze ecranul, să-mi dea lumină în viață…
El mă caută, acum, având sufletul plin de sentimentele mele de atunci. Cât de amar este inutilul…
***
Distanța dintre doi oameni nu se măsoară în ore sau în kilometri.
Distanța dintre doi oameni se măsoară în Unități de Defazare Sentimentală.
…bunica avea o vorba: “tăt barbatu’ se intoarce, numa’ că se-ntoarce cand nu ți-l mai trebuie” … mama ei de sincronizare!!!
corect.
Atat timp i-a luat sa-si dea seama cat de mult te iubeste, sau mai bine zis, atat de mult timp i-a luat sa-si faca curaj sa-ti spuna. Tre se fie tare rau sa te afli in situatia asta, iti urez sa ai multa putere psihica indiferent de decizii.
nu am scris pentru a cauta solutii, puiule, ci ca sa prezint concluzia. defazare. nu e vorba de vina nimanui, nu acuz.
Sunt absolut de acord. Cand vrei tu, nu vrea el si cand vrea el, nu mai vrei tu. Iar un barbat care te doreste face orice ca tu sa fii a lui. Totusi, daca exista aceasta defazare sentimentala ( ce frumos ai spus ) , atunci inseamna ca el nu este “acela”( the one and only). Nu ar trebuie sa existe o simultaneitate sentimentala? Ce rost are sa fii cu barbatul pe care ti-l doreai din moment ce nu ti-l mai doresti doar pentru ca acum te doreste el?
Zic sa nu dam numai exemple cu barbati (mi se sufla in casca), sau sa ii lasam si pe ei sa spuna varianta lor, repet, eu scriu despre barbati, pentru ca sunt fomeie, de aia – ca sa ii raspund si lui ala micu (altul) care ma asasina pe mes mai devreme, ca ma facu “misogina de barbati” (Pe cuvantul meu daca vad, in articolul de azi, un singur cuvant care sa jigneasca barbatii!!!)
Astept sa ma contrazica cineva.
N-am exemple decat din viata mea, pe alea le spun 😉
Ideea este ca ei ar cam trebui sa fie aceia care cauta, ca daca o facem noi, se simt urmariti si hartuiti. Mna! Iar defazarea, defazare, fra-tee! Putem sa ii spunem, in unele cazuri, si fus
orarsentimental invers. Variatiuni.Chestia cu “the one” este rara, pana ajungi la perechea AIA a TA trebuie sa treci, uneori, prin defazari. e cautare. si, uneori, negasire. alteori…regasire. …rar.
Da, Nona, când barbatul nu te caută inseamnă că nu te vrea, simplu ca buna ziua, de acord.
Dar când te vrea, sau mai bine zis, când dorința este reciprocă, de ce el trebuie sa treacă prin Patimile lui Hristos? Sau vrei sa spui că nimic n-ar trebui să-l oprească..? Eu nu vreau să-ți spun că asta-i misandrie (ctitii și io să ma dau mare) da parcă mi se pare cam mult, așa din prima.
Eu zic că, după ce te găsește (sau vă gasiți), lasă-l o țâră să se inunde de tine, să intre în fază cu tine și după asta ai sa-i vezi și carnea fâșii pe oasele fără măduvă. Că până la urmă asta-i soarta noastră.. deci, nu prea avem scăpare.
Da hai să nu generalizez că tu ai cazul tău concret, la el faci referire. Eu, doamnelor nu pot face recomandari în domeniul ăsta, in primul rând că trebuie să mai cresc, așa cum mi s-a recomandat, (de parcă altcumva staționez- iar glumesc),dar mi se pare de bun simț să existe comunicare pentru a nu se concluziona pripit când regretele sunt tardive.
Cănd eram copii (sî,sî știi că am trecut de faza asta), era un banc cu prăvălia ”Găurica„ care se tremina cam asa :„ Când fu Tică nu fu Tache.Când fu Tache nu fu Tică.Cand fu Tache si cu Tică nu fu tuș la Găurică.” Aka, sincronizare- nexam!
Și ca să pun și io o concluzie, zic, distanța între oameni se măsoară în cuvinte nerostite….Am uitat sa-l consult și pe Costică, data viitoare nu uit, scuze bătrâne.. 😉
:)))) eu daca incep sa vorbesc de un tip la trecut, pac pac, ii taie capu’ ghilotina!!!
ai vazut?????? ne purtam la fiecare relatie de parca s-ar sfarsi lumea odata cu sfarsitul acelei relatii!! de parcaaa te casatoresti pentru eternitate – brrrr!! de parcaaa s-au terminat barbatii si femeile si e ultimul specimen de genul respectiv!! de parcaaa nu mai exista pe lumeaa asta alti barbati frumosi si interesanti!!! ne purtam la fiecare relatie care o avem de parcaaa SUNTEM IDIOTI
p.s. eu am o vorba care-mi economiseste MULLTTT timp din viata: hai pa!
Tu Nono, sincer, pune-te putin in locul bietului…e cumplit. Stii, nu?
Stiu ca stii. Ai trecut prin asta deja la fel ca si mine. La fel cum, sunt sigura ca doar sufletul tau mare te face sa nu-l respingi mai dur. Vorba Irinei- hai pa.
Pseu. Fusai ieri, dupa examen, s-o ducem pe Aura acasa, la Braila. Nu cred ca-ti poti inchipui ce-i in zona aia. Localitati intregi sub ape.. Şi ma gandeam apoi la cat de linistiti postam aici. Marea majoritate fara nici o grija. Eh, don’t mind me..
Mia…aici este Jurnalul meu. …al meu… si numai “linistita” nu sunt cand postez…
…E drept, ca nu scriu in el despre inundatii, decat rar, si numai daca alea au alt izvor… As vrea sa nu arunci cu vorbe care ma dor, ahh…
Hei..m-ai inteles gresit. Eu ma refeream la neputinta . A mea, a ta, a noastra. E ca si in viata. Cand vrei, nu se poate. Cand poti..é degeaba. N-am vrut sa te supar..
M-a impresionat ce-am vazut ieri. Promit sa nu mai fiu asa sensibila.:-)
Hai, da fruntea sa te pup.
Tu stii ca eu te iubesc.
Eu plang, acum.
Acest Jurnal a devenit un camp de batalie.
Ma suna prietenii, care ma intreaba de ce e asa.
Eu nu le pot da un raspuns. …Pentru ca sunt femeie, si stiu cat suferi, Mia, pentru ca tin la Geo, si nu as vrea sa plece de aici.
Dar e prea mult si pentru mine, si pentru ceilalti, care vin aici. …Cei care mai vin, caci au fugit ca potarnichile…
Mi-era frica de momentul in care Geo va incepe sa riposteze, pentru ca stiu ce va urma…
Aici eu imi pun sufletul, si voi o faceti, si e bine, cand nu suntem singuri…insa lucrurile degenereaza de la o zi la alta, iar eu nu mai pot scrie nimic, caci articolul meu devine prilej sau camp de batalie…
De aia plang.
Si jur ca mai am doar putin pana sa spulber jurnalul asta de pe net, sa se intoarca pe hartie!!!
Scopul lui era sa fie pansament, nu gaz pe foc…
Huuhaaaaa!
Ca bine zici Manon, asteptam demult sa vad ca iei pozitie. Nu-mi plac rautatile gratuite si asteptam de ceva timp sa vad o miscare verticala. Eu intru aici sa rad, sa-mi pansez sufletul, sa ma incarc cu energia buna de acasa, sa plang alaturi de oameni minunati. Cand intru aici sunt mereu cu dusul facut,las papuceii la intrare, si in varful degetelor ca sa nu deranjez ceilalti vizitatori ma asez oriunde, la intamplare, ca sunt la mami acasa. Si asa imi doresc sa ramana, wonderlandul in care eu ma refugiez cu drag.
Am ramas fara cuvinte.
Nu cred ca eu sau Geo ti-am transformat jurnalul in camp de batalie. Eu cel putin postez destul de rar pentru ca nu am timp. El, la fel, din ce am observat. Si postez cu drag, pt ca-mi esti draga. Imi pare rau ca ai resimtit altfel.
Mia, mie nu-mi place ce faci. Daca ai nevoie sa scrii toate framantarile astea undeva, poti sa-ti faci un blog. Paiii cum ar fi sa scriu eu la Manon pe blog ce scriu in blogul meu???? Adicaa, asta e blogul ei, intelegi? Iar eu mi-am facut si eu blogul meu 🙂 Iar tuu, vedem cu totii, ai material destulll pentru un blog. Deci te asteptam in blogosfera. Si cand ne vizitam, lasam doar cate un comentariu la subiect la postul respectiv. Ca asa se face 😉
Iti promit ca nu voi mai scrie nici macar un cuvant. Nu am avut/ am intentia sa te supar, cu atat mai mult sa te fac sa plangi. Iti cer din nou iertare pt orice am facut si te-a afectat.
Mia, ideea e ca atunci cand facem un lucru sa-l facem cu cap. Ca de asta avem cap pe umeri, mamaa luii de cap :))
Apreciez oamenii cu simtul umorului, dar nu despre asta era ideea. Vroiam sa zic ceva.:-)A da, te-mbratisez si te pup Nona. Mult de tot.Pseu Poati-mi fac si eu blog. Nu-i o idee asa rea after all.:-) Si acum va rog sa zambiti. Aici nu s-a intamplat nimic
Framantari? Diespri ci discutaram aici? Eu am postat maxim 5 mesaje in ultimele zile. Nici nu mi-a ars prea mult. Am fost si la o inmormantare.
Vreau sa fie f clar ca nu ma framanta nimic in afara dilemelor vestimentare.Nu de alta dar ajung erou necunoscut
Hai ca v-am pupat. Fumarel, poate-o sa-ti fac niscaiva concurenta.:-)
Glumesc.
haii, baga maree, ca vin si eu sa comentez la tine :))))
Da fruntea sa te pup mititico.:-*
ai scris minunat.
sarumana. 😉
[…] Unitate de măsură. curg streşinile […]
[…] Distanța dintre doi oameni nu se măsoară în ore sau în kilometri, iar “am fost ocupatR… Ascultă, fetiță… […]
de la tine invat ce e viata 🙂
nu de la mine, iubita, aici doar le recunosti. pe ele, faptele, trairile.