Îmi vedeți privirea sugestivă? Nu? Avem timp.
Am pus și eu un acatist, aici, acum câteva ore. Dar se vede treaba că cineva de dincolo mă are la inimă.
N-am apucat să respir de două ori în tren că eram, deja, în București…
Bagajul este mai ușor decât la plecare. Conține exact aceleași bulendre, însă m-am hipnotizat să cred că e light, ca să nu jupoi pielea cojită de pe umeri, mna, m-a mușcat un pic soarele, că am stat ca perversa, nudă, în calea lui…
Zic să iau un taxi din gară, nu rezist unei aventuri cu metroul.
La capătul peronului, o pălugă cu păr gri și ochi frământați de fomist.
– Doriți un Taxi, doamnă?
Eu vorbeam la telefon cu un suflet scump, așa e frumos, să anunți că ai aterizat pe peron cu bine (pretext de pupături și imbrățișări care sfidează sutele de kilometri dintre noi).
Deci doresc doar ca nenea taximetristul să giv mi ă breic.
Termin convorbirea, închid telefonul. Vulturul, în spate.
– Deci doriți un taxi, nu?!
– Cât e paguba până-n rond la alba iulia?
– 30 de lei.
– Exclus.
Plec mai departe. Măh, pe ăștia nu-i epurează nimeni din gară?
N-apuc să mă îndepărtez, că mă înhață altul. Un nene bătrân ca povestea, cu față de secretar de partid, doamnă, eu vă iau mai puțin…
– Dragul meu, nu dau mai mult de 15 lei. Și îl las în urmă.
Bătrânelul nu se lasă, m-am gândit bine, sunteți primul client și nu vreau să am ghinion, vă duc eu.
Acuma, eu nu știu la ce ghinion se ferea el, însă am înțeles, patru minute mai târziu, că voia să scape de acest jinx, dându-mi-l mie.
Mașina lui nenea era de colecție, probabil că în fața mea se afla prima Dacie scoasă pe piață și câștigată la loto. M-a pufnit râsul și m-am prefăcut, decent, că tușesc.
Puteam să plec, dar părul ăla alb m-a impresionat, nenea e de vârsta tatălui meu.
M-am urcat în mașină (nici acum nu îmi vedeți privirea, nu-i așa?), am trântit portierele, că nu se închideau, și, după ce nenea a vorbit la telefon vreo 5 minute, am pornit la drum. În direcție opusă.
– Fiți amabil, tocmai m-am întors de la Constanța, zic să ne orientăm către București.
Dinozaurul de mașină m-a făcut să înjur primarii, de ce dracu nu repară șoselele, de au atâtea gropi, până când am realizat că nu sunt gropi, ci mici denivelări, transmise fără menajamente – din suspensia și amortizoarele zero, direct în măduva coloanei mele vertebrale.
Nenea, pe de altă parte, a simțit nevoia să facă o logoreică virgulă conversație de salon, legată de zodii, de mine, care, ca taur ce mă aflu, trebuie că sunt avară și dornică de îmbogățire… Știe el de la Urania… Eu mai băgam câte un eu nu cred în Urania, că o dată a spus că mă împac cu mama și, de, ar fi cam greu, că mama nu mai e…sau s-o fi referit la tata, cel cu care nu sunt certată?…
Drumul era agonic, mașina se chinuia să alerge, claxonată injurios de cei din spate, nenea avea probleme și cu vederea, na, ce vrei, 72 de ani, așa că fiecare stop se făcea brusc, direct în aura mașinii din față, iar sticksurile mele din stomac deveniseră curioase, voiau să iasă, să se uite și ele pe geam…iaikul meu..
Nutream o stare semi-cataleptică, răspundeam laconic și respiram resemnată, frate, au dreptate ai mei, toate mi se întâmplă numai mie…
Pe la Piața Unirii, bătrânelul începuse curtarea, îmi umbla la șurubel, să îl caut, indiferent dacă e zi sau noapte, că mă duce oriunde…
M-a depus, deja amețită, în fața blocului, mi-a sărutat mâna cavalerește și s-a recomandat, oricând la dispoziția dumneavoastă, doamnă, mă găsiți la Gara de nord, întrebați de nea Nelu din Aviației…
…Moment în care am înțeles de unde mi se trăgea iminentul leșin, nu era rău de mare, ci picaj.
Și acuma mă uit iarăși cu privirea aia, cred că deja o vedeți…Îl așezai aci, în jurnal, pe nea Nelu, ca să știți si voi… să-l evitați.
saracutza…stiu cum e senzatia, am avut si eu senzatia doar cu nea Gigi din Militari :))) multumesc ca m-ai primit si pe mine pe aici :))…un pupic mare de la mine…
😉
geniala:)))))))))))))))
:)))) m-am prapadit de ras! Si eu am infinite povesti cu taximetristi, la fel de ucigatoare! Doamne fereste-ma, cine ii angajeaza pe astia??
Mura, sa iti esplica mama: nea nelu (impreuna cu tot stolul de vulturi) face blatul in gara de nord. niciunul nu are aparat, circula pe sest si se bazeaza pe faptul ca trag lozul cel mare cu vreun provincial care nu stie mersul… Acum, ca sa iti raspund: nu ii angajeaza nimeni, decat, periodic, inocentii. 😉
😀 TAREEEEEEEEEEEE !!!!!!!!!!!!!!!!!!
foarte frumos scris….m-a amuzat teribil…stiam ca exista astfel de oameni dar nu intr-asemenea amanunt
In schimb eu am mers ieri cu un taximetrist atat de cinstit(o,daaa,mai exista si din astia-probabil era singurul) care mi-a zis cu inima pe inima: Domnita,va rog sa ma credeti,si tata de s-ar scula din mormant si s-ar sui la mine in taxi,eu i-as pune aparatul! :))
Avea tot in jur de 70 de ani si inca era fan Ceausescu:))
Lol! aia nu e cinste, iubita, e frica cea mai pura! i-a ramas de pe vremea lui ceausescu. Daca nu ai aparatul pus, platesti o amenda maare…
Uitasem totusi sa precizez cea mai importanta parte a povestii.MI-a dat restul inapoi(3 lei :P) in ciuda insistentei mele zicandu-mi ca noi ,tinerii,avem nevoie mai mult de bani in “vremurile astea grele”
Sau poate i s-a parut omului ca i-am dat prea putin:))
Adica n-a oprit bacsis?????
Manon, retracteaza imediat comentariul precedent!
done. 😉
Va inteleg,ca de cate ori ajung in gara,se intampla la fel,,,dar nu am fost ever inspirat sa negociez. 😀
Te inteleg, la randul meu. Cand aveam varsta ta, am fost pacalita amarnic de țeparii din gară.
thx pt lectie, asta o sa fac de acum:D
In primul rand, trebuie sa stii cat costa cursa, asa ca, atunci cand te duci , de unde stai tu in bucuresti, la gara, cu taxiul, retii cat dai (incluzi si bacsisul). E simplu.
pai ma ineterseaza tot in zona pietei, de care vb. ca sa stiu ca de metro si ratb sunt satul,pt ca politetea ma omoara :-p
14 lei. bacsis inclus.
aha, acum stiu:D