La mare. Furnicar de oameni de diverse culori; sucuri reci; inghețata e maaare și parfumată; muzicile se încalecă sub privirile înțelegătoare, fără pic de nerv în pupilă, ale turiștilor; circulația, bară la bară, șoferi politicoși, în concediu nu avem nervi, îi lăsăm acasă la pachet, recuperăm noi, pe urmă, înjurăturile…
Marea, zbuciumată de corpuri gălăgioase.
Plajele, pline ochi de corpuri culcate.
“Ia porumbul, porumbeluuul, e fierbinte, e fiert, ia porumbuul!” / “Nu, merci…”(face un grăsun o glumă) “…încerc să mă las”.
Alge.
Scoici.
Iar sub umbreluță…un rac mic. Eu.
Hehee! Incearca sa intinzi pe piele un iaurt normal (adica nu din ala de fructe si alte minunatii comestibile)! E mai bun decat orice alta lotiune de corp. Te pupiii :*:*
Done. Avem, acum, un rac ce miroase a laptic. pup.
ohhh…parca aud marea…si simt mirosul ala proaspat si sarat…te salut cu drag Manon…de fiecare data ma scoti din starile mele negre si zambetul imi apare…nu am mai scris never ever aici dar am zis ca macar acum sa te salut….
PS. Sunt sora onitzei 🙂