Măi, băieţii mamei, daţi urechea încoace, să vă zic neşte chestii care vă vor feri în viitor de papuci în cap, întristare şi suspin…
Mă tot roade, de ceva timp, un subiect. Dar săptămâna trecută, când mi-a venit una mikă, supărată, la consiliere, am promis că o să atac, în curând, cestiunea…
Şi m-am trezit cu poftă de urechere…
Aşadar.
Fetiţa era tristă pentru că, după o perioadă roz, masculul îi spune, din neant, că ar fi bine să rămână prieteni.
Şi acum, lecţia: când ai de gând să părăseşti femeia, nu pronunţa cuvântul prietenie. E ca şi cum călăul, în timp ce-ţi petrece funia de gât, te întreabă, culant, dacă nodul nu te deranjează prea tare.
Nu există prietenie instant, după apocalipsă. Părăsitorul este detaşat, deci dispus, părăsitul este victimă, deci are cuţitul încă în inimă.
Victima trebuie să acorde prietenie, nu invers. …Când vine timpul, cu roata lui, cu tot.
Ceea ce-mi aduce aminte, invariabil, de o experienţă de-a mea.
Eu eram lulea, el, un Casanova, care funcţiona pe principiul trei, simultan.
Când, depăşit de situaţie, mi-a propus să fim prieteni, am simţit, ca noi, toate (fetele ştiu ce spun), că l-aş pune pe cruce şi l-aş gâdila cu briciul la organul gândirii.
…Am trecut peste poveste, sunt mulţi ani de atunci, şi a urmat firescul: din clipa în care m-am vindecat forţat de iubire, i-am acordat prietenia, şi bărbatul acela face parte din viaţa mea, ca verişor.
Însă iată paradox: de opt ani încoace, amândoi luptăm în paralel: eu îi spun că vreau doar prietenie, el mă vrea cu tot cu aşternut, la drum de seară, căci a copt, în timp, iubirea.
…Ocazii cu care îi subliniez că el, mentorul meu, m-a învăţat că prietenia este sfântă, nu e rost s-o pângărim…
Şi îl pup apăsat pe frunte, creştineşte, pentru a-i aduce aminte sângelui să se întoarcă la nava mamă.
Chiar trebuie să surâd la fiecare post de-al tău? :))
Iubesc şi detest deopotrivă sintagmele cu “prietenie” în interiorul dumnealor, în astfel de contexte. Pe de o parte, nu numai că mi se pare absurd, frapant chiar să pretinzi de la cel pe care-l părăseşti cu nonşalanţă prietenie, dar este şi prostesc. “Sper să treci peste tot şi să uiţi” e o altă frază care-mi creşte însemnat tensiunea şi-mi fierbe sângele-n vene, întrucât (dacă-mi permiţi o mică analogie, asemenea celei pe care-ai dat-o tu mai sus) e ca şi cum i-ai tăia omului o mână şi i-ai pretinde ulterior să uite că n-o mai are şi că tu eşti făptaşul atrocităţii. Pe de altă parte, iubesc chestiile de genul “hai să ne limităm la prietenie, valorează enorm, nu vreau să pierd asta”, fiin’că nu numai că-s adevărate, dar mă şi scutesc de multe bătăi de cap şi discuţii interminabile. Uneori, doar.
În definitiv, orice acţiune are o reacţiune, orice faptă are consecinţe.
…Si, ca sa te completez, punctand propria-mi experienta, orice roata, o intoarcere.
(Da, trebuie sa surazi, asta e scopul, umorul ma scoate la liman, intotdeauna. El tempereaza Jiul din priviri)
Mi-a placut exemplul tau cu mana, am trait o situatie in care parasitorul se oferea sa ma consoleze, mangaindu-ma prieteneste pe cap…Capatase amnezie instant, de parca nu era el faptasul…
Mi-am dorit sa fiu barbat, uneori, sa-mi dau seama ce simt el atunci cand spune “nu te pot iubi, dar as vrea sa ramanem prieteni, ne intelegem prea bine, nu-i asa?” N-am reprodus cuvintele literalmente, dar cam asta e ideea de baza. Si eu stau si ma intreb: ei cred, intr-adevar, in aceste cuvinte sau e doar un fel de expresie banala, “atasata” despartirii? Cum e clasicul englezesc “it’s not you, it’s me”… moment in care iti vine sa-l iei pe vorbitor si sa speli peretii cu sangele care-i tasneste din cap. Mrr… sunt cam violenta :)) Pardoane 🙂
Pardoane nepardoane, Onitza, e felul lor in care spun ca vor sa fuga dar o iau incet, pe branci…Si, iata, in acest fel, femeile vad cat e de mic, nenicul, de fapt…
Cred ca oricine spera ca persoana de langa sa fie “om mare” si sa merite piedestalul acela imaginar. viata nu e perfecta si nimic nu e vesnic, dar in momentul crunt al despartirii nu te ajuta cu absolut nimic aceste adevaruri universale. Cu absolut nimic. Ehh.. c’est la vie…
Asa e…
Ca de obicei,prezinti adevaruri generale imbracate in cuvinte superbe.
Daca stau sa recapitulez,de cele mai multe ori eu am fost cea care am parasit.In putinele situatii in care am fost pasata cu vreo replica asemanatoare(una sau doua)am suferit mai degraba din cauza orgoliului ranit si a sentimentului de frustrare.Dar cum a trecut mult de atunci e posibil sa nu-mi mai amintesc foarte bine.
Cat despre “verisor” e mai bine sa fiarba in suc propriu pe o perioada nedeterminata precum contractul de munca.Cine l-a pus?
S-o luam in ordine. De regula, cand femeia paraseste, o face nu pentru ca a aparut la orizont un falus mai promitator, ci pentru ca s-a scarbit de privirea inteligenta dar flasca a partenerului, care s-a casnicit la modul rusinos. Femeia pleaca spre sentiment. Masculul paraseste o relatie avand cu totul alte considerente, nu scriu aici romanul, ca pierd timp…
Cat despre verisor, ca ma uit la el de parca n-am fi avut nicio istorie impreuna, e ciudat. Dar mai ciudat e faptul ca, desi unii ar considera curtea lui, asidua si perena, o victorie pentru mine, pe mine ma lasa absolut rece. Altadata plangeam si visam sa umble in genunchi, cerandu-si iertare, azi stau cu el de vorba, de parca e tanti de la magazin…Fara niciun fior.
Baietii nu au nicio replica pe aici, la adunarea fetelor?
Ar fi culmea, când fetele sunt pline de aversiune să avem replici. Cred ca cea mai buna soluție este să vă citim în liniște pentru a nu vă submina sentimentele.
1. Sunt de acord cu Geo
2. Totusi …voi da o replica:
-Cum este adunarea fetelor…am o intrebare pentru voi : ” ati prefera ca “masculul” ce va este pereche sa stea cu voi chiar daca nu va mai iubeste(asa cum vreti voi),si chiar daca (probabil) va insala ? preferati o relatia care sa mearga din inertie(parca va placea sinceritatea…)?” (a doua intrebare a fost continuarea celei dinaintea ei)
-Poate ca “masculul” nu a gasit o solutie mai buna pentru o despartire (cat mai) amiabila(niciodata o despartire nu este amiabila…cineva va suferi);iar faptul ca doreste sa ramaneti prieteni inseamna ca a tinut(si probabil inca mai tine) la voi.
-Iar pentru incheiere…nu numai “masculii” folosesc aceasta replica atunci cand se doreste “incheierea contractului” :).
P.S. nu am reusit sa ma abtin…”Aşadar, mergeam apăsat, plantând porumbi -că aşa merg makedonii” —>nu toti makedonii merg asa 😉
Bunã dzua!
@Nilu, in primul rand, lasa-ma sa-ti spun bine-ai venit pe aici, cu tot cu pupicul plantat in fruntea-ti!
Acum, punctul doi: articolul nu era despre ce preferam noi, [daca votati, scriu si despre asta 😉 ], ci despre un lucru simplu: in cazurile in care dispari in neant fara avertizari prealabile, nu folosi “ramanem prieteni”…
Femeile au voie sa spuna aceste cuvinte, ca voi suntei aia tarii, iar noi, alea framantatele…
Mai ramai in zona, ai nerv bun.
P.S.-ul tau: E vorba de mersul apasat, nu am vazut makedon care sa vorbesca in soapta si care sa pluteasca diafan atunci cand merge…
Intai…saru’mana pentru pupicul plantat in fruntea-mi!
Next…scrie si despre ce preferati voi fetele(dupa cum poti observa te citesc cativa baieti…[sunt sigur ca mai sunt cativa asemeni lui “Unu mic” care citesc si observa “din umbra” {asa cum am facut si eu pana azi}] si cine stie…poate fetele (unele) se vor bucura de indeplinirea acestor preferinte :).
P.S.-ul…nostru : Mersul apasat,hotarat este specific makedonilor,dar sunt si exceptii (cred)…in afara de o verisoara de-a mea intradevar nu am vazut alti makedoni “plutitori”…cat despre vorbit in soapta…chiar imi place 🙂
P.S.-ul …meu : multumesc pentru…nerv.
@geo:Unde vezi tu, mai, aversiune? …e un bici catifelat.;-)
Doamnei cu biciul de catifea,
Faci ce faci și ma provoci….ce vină am eu că-s mai irascibil? Ei, amestecul ăla Molotov (chiar dacă-i o simplă sticlă cu benzină și un fitil rudimentar) e de vină.
Mititica venită la consiliere, nu face exceptie și se îscrie în aceeași tendință generală, a fetelor, de a folosi metafore, superlative și generalități când doresc să-si exprime sentimentele și au impresia că nu le ascultă nimeni.
Cuvântul „prieteni” mi se pare bine ales chiar dacă este „sfânt”. Lasă o perspectivă de impăcare, o portiță de comunicare și, de ce nu, pentru reluarea relației pe alte baze noi evitând repetarea greșelilor care inevitabil s-au produs, indiferent din cauza cui. Dacă „masculul” n-ar fi spus nimic, „fetița” și-ar fi imaginat tot ceea ce este mai rău cu putință, eu cred că mai are șanse, depinde ce-și dorește cu adevărat.
Sunt perioade ciclice când bărbatii au nevoie de izolare, de îndepartare din zona de intimitate ca apoi sa revină și să se apropie din nou. Nu-i sufocați!
Dacă nu vreți sau nu puteți să recunoașteți că suntem diferiți ca structură și funcționalitate de voi, sexul frumos, oricât de roz a fost începutul (cum e și firesc), acționând în contratimp, nu faceți decât să adânciți în loc să uniformizați, să aplanați diferențele.
Cele scrise mai sus nu scutesc bărbații de un comportament similar, dar după alte reguli.
Orice am spune și oricâte eforturi am face, un lucru este clar: dragostea nu este nemuritoare.
Am zis destul, mă retrag, sper să rămânem prieteni…:)
Mama, ce iures…Interesanta ideea cu perioadele ciclice ale barbatilor, in care acestia au nevoie de izolare…ele coincid, de regula, cu vanatoarea…
Geo, dragul meu, m-ai dovedit.
Ideea pe care am enuntat-o eu este mai simpla si nu voiam sa atacam esenta, caci daca ma pun pe combatut, combat.
Friends, of course. 🙂
Daca nu am fi diferiti ca structura/functionalitate, unde ar mai fi farmecul, domnule Geo?
Am ramane doar cu banalitatea..
Eu cred, sincer, ca trebuie sa te impaci cu dumneata.
Daca fetita te doreste cu adevarat, se va intoarce la tine.
Daca nu, veti ramane “prieteni”.
Sec, nu?
Mia, Geo s-a suparat si nu mai scrie in jurnal…
Eu am ramas prieten cu o fosta iubita, intradevar e dificil caci eu inca tin la ea, vede ca ii vreau binele si este ok … e tare ca atunci cand ne certam desi e un subiect de cacat ne impacam la loc chiar daca are prieten si eu am tot avut relatii la modul experimental, e ceva special , ma leaga ceva de aceasta tanti … Regret aceasta confesiune care practic combate sau nu axioma lansata de voi, prefer sa o vad putin decat deloc …
Nu regreta “confesiunea”, suntem in familie, apropo, bine ai venit!
Va leaga ceva, tinere, nu s-a terminat povestea cu tanti…
Pe mine ma ia cateodata asa o mila ingereasca pentru ei si parca-mi vine sa-i mangai bland pe cap ca-i vad, ii vad ca nu-s rau intentionati, dar chiar nu stiu bietii care-i treaba. Tare trist trebuie sa fie sa fii atat de neputincios, sa nu intelegi evidentul, sa nu simti unele lucruri deloc, dar deloc!, cu o badaranie care ma gandesc ca si pe ei ii apasa pe undeva prin zona sufletului. Nu zic, nu stim nici noi care-i treaba, ne impleticim si oooo, ce mai lovim fara pic de delicatete in cate unul; dar macar in general mai intuim cate ceva. Lasa: dureros, dureros, dar mai bine asa, cu oleaca de simtire prin noi. Doamne-ajuta ca le simtim, dar si ca ni-s tari moalele capului!
UUUUUUU parca mi s-a indeplinit o dorinta(aceea de a fi invizibil si a asculta barfa fetelor), stau aici ascuns si citesc barfele voastre 😀
Nu pot să cred! De când mă ştiu am avut exact aceeaşi dorinţă: să pot fi invizibilă şi să pot asculta bârfele băieţilor. :)) You’re a lucky one, indeed!
Daca nu te vor pe toata nu inseamna ca nu vor jumatate… sau o customizare asa dupa necesitati, azi da, maine nu, poimaine iara nu, da’ poate in weekend. Insa si femeile cand se fac iedera pe cate-un barbat de nu mai lasa loc nici de-o repiratie… iara nu-i bine. Dar asta nu se aplica la articolul de azi. In situatia cu “hai sa ramanem prieteni” se reduce frecventa si cantitatea adica se ajunge la dieta… E simplu, barbatilor nu le plac relatiile cu multe calorii. :))
…decat daca aceste calorii vin, fara numar, din mancare.
Nona, nu stiu cum le gasesti tu, cum scormonesti tu frazele, cum le scrii, cum le scoţi din dejte, dar poţi transforma uşor o dramă într-o comedie, dar nu lipsită de sentiment.
scrii bestial!!! mă auzi (citeşti)?
ar trebuie să te citească milioane de oameni zilnic…
Sarumana, esti delicata ca intotdeauna. Si io as vrea sa ma citeasca oameni, nu milioane, ci jumatate din cati te citesc pe tine…Am zis!
Cu totii, barbati, femei, folosim replica asta, din comoditatea (as adauga si imaturitatea) cautarii alteia care sa fie cea adevarata. S-a intamplat o data cand, intuind aparitia ei, si mingea fiind sus la fileu am lovit-o inapoi: am intins o mana si am zis “amici, nu-i asa?”. Si am plecat.. suntem best friends acum, orgoliul ranit fiind uitat in strangerea de mana.
Oare când ați fost sinceri, atunci sau acum?
Geo, imi pare ca ai sufletul umbrit, si n-as vrea sa fie asa. Toti cei care scriem aici am fost muscati de vipera, la vremea noastra, iar mesajul tau cel lung, de mai sus, aproape ca ma obliga sa ascund, atunci cand vreau sa scriu ceva are are rezonanta in voi, si sa fiu doar bufonul de serviciu…
Dar se rezolva daca imi zambesti, ca sa te pot pupa pe frunte.
@Cris: eu nu folosesc aceasta expresie, n-am facut-o, nici n-o voi face. Nu am de ce sa-l mint pe om, pentru ca neadevarul atrage, in spirala, si mai multa minciuna. Iar acest tip de exprimare da sperante false celui care vrea continuare, nu consolare prematura.
CE amuzant scrii ,tare sa il gadili cu briciul la organul gandirii,ai simtul umorului,nu gluma.felicitari! 🙂
multumim, pupici si bine ai venit!!!
i-ai aruncat cu prietenia in fata! :))))) eu una nu cred in prietenie intre 2 fosti iubiti!
Nici eu nu cred in prietenie. Insa. Dupa terminarea povestii, fostii iubiti se transforma instant in rude, pastrez legatura cu toti. Asa functionez eu, asa mi se pare normal, ei fac parte din istoria mea, nu poti taia o bucata de trecut pentru a o arunca la gunoi…
Imi place cum si ce scrii, te-am gasit pe blogul celui cu 2, voi mai reveni, cu siguranta!
Bine ai venit, Dianne si multumesc pentru aprecieri!
Te mai astept, cu drag. Na si pupicul, drept in funte, tzoc!
Amicul Geo nu e suparat.
Face pe cocosul , pentru ca asa ii sta bine unui barbat.
Ah si referitor la articol..el e dovada vie ca nu poate exista prietenie dupa dragoste.
Stii de ce?
Pentru ca iubesti:)
Mai Mia, tu in cunosti pe Geo? …Ai?
Asa..putin, cum ii sta bine unei doamne.
El mai mult, eu mai putin.
Bine ca nu e suparat totusi, ca ar fi vai si-amar de bunatate de blog.
In alta ordine de idei, astept interviul monsieur!
[…] (link) Rămânem prieteni. […]
Casanova are viata vesnica. Da-mi briciul!
Iti dau si o mana de ajutor. 🙂