Dragii mei,
Vin, ete, mâine sau poimâine, Sărbătorile de Paşte. Am oroare de urări, căci nu am cum să vă zic ceva original, şi până la această oră aţi auzit, deja, de o sută de ori Paşte Fericit! (la care mă aliniez şi eu, în lipsă de inspiraţie, căci îmi trec prin minte numai glume, însă momentul e solemn).
V-aş ruga (trecând peste mica invidie şi salivare inocentă, deoarece sunt hămesită de foame), să nu daţi iama în bucate, căci altminteri ajungeţi ca mine: iată, de Paşte, profetic, voi mânca ierburi. Iar iepuraşul (că şi ăsta a devenit tradiţie, deşi mielul ar fi fost mai indicat) mie mi-a recomandat morcovi fierţi, să te ţii, distracţie!
V-aş ruga să aveţi grijă şi la licorile păcălitoare, căci nu putem să mai comentăm pe aici, după sărbători, dacă suntem ebrietaţi.
Vă mulţumesc pentru că poposiţi pe aici şi înţelegeţi că acest mulţumesc conţine îmbrăţişări şi pupicuri direct în frunte.
De azi până pe 10 aprilie, şcoala se sigilează (nu ştiu sigur de ce, probabil de la femeile de serviciu ni se trage, care nu vor liber pentru orele suplimentare, ci bani, iar bani are universitatea, ioc). …Deci şi netul e cu lacătul pe el.
Dacă mă strecor cumva săptămâna viitoare pe lângă portari, o să mai scriu. Dacă nu mă strecor, scriu pe laptop acasă şi updatez când avem liber să rupem sigiliul.
Voi nu mă părăsiţi, da? Că sunt singură şi îmi faceţi bine (aici ar urma, iar, un mulţumesc, să nu fiu penibilă şi patetică, însă ştiţi codul: mulţumesc=îmbrăţişări).
Vă doresc relaxare şi voioşie!
…Şi profit de ocazie să-l rog pe Cel de Sus să nu mai orienteze spre mine taximetriştii, cum era ăla de aseară care mai avea puţin şi mă cerea de nevastă, ca să aibă, după aia, ce înşela şi el… Că mi se activează urticaria.
Vă iubesc, dragii mei!
