**
update 22 aprilie:
imbratisare virtuala. E ceea ce se oferă pe net, când ai sufletul plin de sentimente, şi nu lasă urme de verighetă, pe deget.
Archive for April 22nd, 2010
Am slăbit şi m-am ascuţit ca un creion, vorba lui nea tudoran, deci azi dimineaţă am plecat spre şcoală, cu urticaria pitită, gagică fudulă.
Barometrul meu de femeie sexy se află la parterul unui bloc învecinat, păzeşte parcarea. E bătrân şi portar vechi în meserie, cu priviri lingătoare de vulpe. Eu fiind găina.
Aveam, azi dimineaţă, din platforme până-n moţ, un metru şapteşcinci, pantaloni mulaţi şi guriţă glossată.
Portarul nu mă cunoaşte personal, dar când sunt mişto, îmi vorbeşte. Când nu sunt, mă priveşte resemnat.
Eram curioasă şi exaltată, să văd reacţia de azi, dar uşor îngrijorată de faptul că am canalele vestibulare vraişte, lucru confirmat în garsonieră, după cafea, de colţurile de mobilă, întristate, pe care le-am bruscat în năuceală.
Aşadar, mergeam apăsat, plantând porumbi -că aşa merg makedonii, şi prind cu coada urechii reacţia lu’ nenea, e frumos azi afară, sărumâna. Simt cum îmi creşte inima de bucurie.
…Şi nu văd bolovanul iţit din trotuar, deci îl iau, cu vârful pantofului, din plin.
Corpul desenează vag un arc de cerc, rămâne suspendat o secundă în eternitate, mă dezechilibrez şi mă proptesc în celălalt picior, ca la şotron. Mă repliez, aşezând pe pământ şi talpa vătămată de impact, cu graţia dobândită în ani de dansuri populare şi bag în viteza a cincea, instant.
În spatele meu, o tăcere siderală.
În mine, o jenă de plumb.
…Al dracu de canal vestibular, cum îmi tai tu echilibrul când îmi flutură şi mie, a trufie, feminitatea…
