în 2004 am scris un articol care se intitula Fata de la pagina kitsch. …Acum șase ani, deci… Și, până în 2010, iată, promiscuitatea a explodat.
S-a strecurat, pe nesimțite, din paginile ziarelor, la televizor și pe internet…
…A căpătat legitimitate, în viața reală.
M-a ferit dumnezeu de întâlnirile cu asemenea specimene și era cât pe-aci să-i mulțumesc frumos pentru antenele selective pe care mi le-a plantat în frunte.
Dar, mna… Să vedeți chestie…
…De fapt, nu o să vedeți nicio chestie, pentru că trebuie să mă cenzurez. Așa că o să vorbesc în general…
Fetiță, atenție aici, la Manon:
Trupul ăla căruia i-a dat naștere mama ta, pe care l-a îngrijit și șters la fund, nu este marfă de agățat bărbații.
Un bărbat nu se cucerește trimițându-i poze haifaiviste, pițipoancă – gen, cu tine îmbrăcată într-un semi-sutien (care adăpostește fleșcăitele aranjate rulou) și în chiloți care descoperă bombeul celulitic.
Poți, cel mult, să-i captezi atenția la modul penisul preia funcția gândirii.
Nu te repezi să publici pe internet articole paradoxale, care au titlu inocent și conținut frivol cu ce mi-ai face de te-aș prinde, căci e trist si simptomatic.
Fetiță, ai nevoie de afecțiune, ai nevoie să știi că ești importantă pentru cineva. Corect. Așteaptă, căci va veni.
Dacă vrei relație, trebuie să îl faci pe bărbat să se gândească la Venus – planeta care te guvernează, nu la muntele cu același nume.
Dacă te dezvelești, înjosești, decazi în fața bărbatului… ei bine, vei obține performanța de a-l avea.
…Pe el, și pe tot regimentul.
**
Iată-mă, dragii mei, după șase ani, întrebându-mă ca proasta, din nou:
E adevărat că adolescenţii de azi nu mai sunt cei de ieri, însă unde dracu’ au dispărut părinţii din totdeauna?
…
Mi-as dori ca aceasta insemnare sa fie citita de cat mai multe adolescente..si mai ales de adolescentele ce-au renuntat la adolecenta …Poate peste 6 ani am avea mai putini parinti disparuti..
Neplacuta experienta, ma doare sa vad cum unele domnisoare devin victime in relatia lor cu sexul masculin. As vrea sa profit de inocenta varstei pe care o are si sa o inteleg dar nu accept ideea de a-ti bate joc de propriul trup. E josnic, e necurat, e… continua sa-ti dai tu seama.
Da, asa e. Devin victime pentru ca o cer. Trist.
Parintii sunt depasiti…obositi.
Iar copilele…dezorientate. Nu le caut scuze… e trist, e amar. Din pacate, chestia asta cu goliciunea tine de multe ori si de mediul in care te-ai nascut…daca mama umbla in desuuri rosii in fata copiilor, si in fiecare saptamana la usa ei se prezinta cate un domn, mereu altul, atunci fata o sa inteleaga ca atentia aia pe care o are mama de la nenea, e ptr ca mama arata ceva…
daca fata aia nu vede in jurul ei decat genul asta de violare autoimpusa a intimitatii, print tot felul de exemple inconjuratoare, atunci, si ea va face acelasi lucru…
daca “domnisoriilor” si se vorbeste toata ziua despre pi..e (ma cenzurez si eu ca nu se stie), si f..ai..atunci e normal sa caute asta la cele din jur.
Nici pe ei, nu-i mai invata nimeni sa faca curte, sa aduca o floare, sa ghiceasca in zambete, sa imbratiseze… sa cunoasca, sa invite la dans… si asa mai departe. Si ei, cauta solutiile cele mai facile. Vreau sex. Unde gasesc… aaa aici! Iar fata x, vazand ca nu merge cu altceva decat sutienu la vedere…se conformeaza… de unde sa atraga un simulacru de atentie, din moment ce mami si tati ori sunt prea ocupati, prea obositi, dezinteresati sau simplu idioti…
sa nu uitam ca ce se intampla pe la varsta aia e destul de solicitant emotional, ca hormoneii aia nu stiu carte, si ca e foarte usor sa confunzi sexul cu afectiunea… sunt chestii cu care tinerele trebuie sa se loveasca, da’ rau, asa sa-si faca un cucui..ca apoi sa-si revizuiasca comportamentul. Iar diferenta dintre femininate, senzual, atragator… la vulgaritate se invata in timp…
“Avocatu’ apararii”
A.
As prefera sa fie inteles bine cuvantul “pudoare”. Atat. Cu “d”. Nu am toleranta, nu pot avea.
Manon, simt nevoia sa marturisesc ca si la mine “cutiuta de toleranta” e pe sfarsite. O solutie ar fi un imprumut in banca si aderarea cu ambele picioare la Francmasonerie… Vive la Francmasonerie!
Asta zic eu mereu,or fi adolescentii,cum or fi,dar si parintii au contribuit la asta.
Of, chiar azi am avut o dezamăgire legată de o fătucă, să îi zicem, s-a apucat de prostii chiar mai rele decât cele care le descrii tu aici. Zice că nu are altă șansă să își împlinească visul, să facă rost de bani pentru asta. Și când i-am spus că își terferlește demnitatea, îmi zice cam așa: ”Dar ce? Te-ai prostit? Care e problema?”…
Corect. Las-o. Stie ce vrea viata de la ea.
Hmm… ”Ce vrea viața de la ea?”… Vrei să spui că o are în ea și că nu am ce-i face?…
Cand ai ocazia, ajut-o sa nu faca raul. E datoria de om. Insa ea deja a ales compromisul.
E trist.
Are o tristețe în priviri, m-a străpuns când am cunoscut-o, acum câteva luni. Acum, culmea, tristețea pare că a rămas… Nu am văzut ochii ei decât o secundă, dar rămăsese. Dureros…
e putin si vorba de exemplul din familie, dar nu numai.stiu o situatie in care mama nu umbla “in desuuri rosii” in fata copiilor, dar persoana respectiva ia ca model toate pitipoancele aparute pe banda in romania. conteaza sa stii unde sa te uiti, pe cine sa iei drept model, ori o tara care produce exemple ca simona senzual si te mai miri cine , are ca rezultat exemplare asemanatoare sus-numitei.
va spun din proprie experienta: in ziua de azi, ca adolescent, daca spui ca mergi la teatru sau iti place sa citesti esti privit stramb de majoritatea.
“Dacă vrei relație, trebuie să îl faci pe bărbat să se gândească la Venus – planeta care te guvernează, nu la muntele cu același nume.”
Magistral. Ştii, cineva ar trebui să-ţi “culeagă” frazele sub forma citatelor înţelepte la care mai apelăm noi, oamenii, din timp în timp, şi să facă o antologie a lor. Aş numi-o “Cuvintele lui Manon”.
Mi le culeg eu si le asez pe facebook, atunci cand le nimeresc dragut. Dar tu esti scumpa, ca intotdeauna, si ma faci, asa, sa imi creaaasca inima, si sa zambesc… Si camera nu mai e goala. Te pup pe fruntea cea draga.
[…] inocență cu perversiuni […]